Io lucru di ani di zâli cu mânili mieli

brown wooden ladder beside brown concrete building during daytime

– Buna dimineața nea Nicu ! Să vă asigurați balustrada !

– Bună diminiața dom Arhitiect. Ați vinit să lucraț muncă adivărată pi șantier? La birou cried că vă cam plictisîț!

– Nea Nicu am venit sa fac controalele cerute de „Bauamt” (Departamentul pentru construcții din primărie). Vă rog să asigurați schela aceea și să fixați balustradele ei. E periculos să lucrați fără parapet, puteți să cădeți în gol. Lemnele fixate pentru console dați-le jos, în proiect sunt profile metalice prinse cu ancore chimice!

– Oț fi dumniavoastră marie nu șciu șie, arhitiect sau injinier. Eu di ani di zâli lucru cu mâinili mieli. Șciu cum să puni uo schilâ mai bini diecât matalie.

A doua zi sună clientul:

– Domnu arhitect am o problemă. A căzut acuma 2 ore și 20 de minute nea Nicu cu schelă cu tot, a fost în comă până a venit salvarea să îl ducă!

După o săptămână îl sun pe nea Nicu:

– Nea Nicu ce ați pățit, cum vă simțiți?

– Am miers pi schielâ și din cauză că ăilalț duoi nu irau pi fazî să mâ priendâ dacă or văzut că schiela si cam clatnă, șâ am chicat în cap juos. Pi urmă o vinit shiela și liemnili alia di consola pi mini. Omini răi, nu vă pot spunie, nu a sărit unu să mă priendă. Am mânili mieli zdrobiti. Stau acuma la spietal în durieri șâ mă clictisiesc.

– Mai știți că ne-am întâlnit înainte?

– Vă ruog să nu îmi spunieț ninic! Nu uo să mai uit nișiodatâ. O să țân minti șie îmi spunieț. Dacâ vă ascoltâam nu mai iram așii în schietal.

– Sănătate, să vă dea Dumnezeu vindecare!

Și ca nea Nicu încă câțiva anul astă, știu cazuri concrete. Noi românii ne-am născut învățați. Din cauza asta nu prea dăm două parale pe învățătură, și cei mai proști și fraieri oameni sunt cei învățați care merită bătaia noastră de joc și disprețul nostru. Cum să îi dai atenție și bani unuia care stă în birou „șâ toată zâua gdiescută cu cliențâ șâ fașie click click pi mausuri”?

Trei motive să refuzi lucrul pentru regnul mistreților

Pentru un arhitect prestarea serviciilor de proiectare și consultanță pentru specia mai sus amintită se transformă de cele mai multe ori în consum psihic, conflict și pierderi de resurse prețioase. Poate că vei spune că riscul poate aduce căștig sau faptul că fiecare persoană merită o șansă. Așa este, dar când mergi pe un drum pe care pericolele sunt semnalizate, continuarea pe acel drum determină asumarea evenimentelor ce decurg după.

Cum descoperi că o persoană face parte categoria mai sus amintită, nu este un proces greoi. O întrebare care se impune este ce să fac ca eu sa nu fiu în categoria aceasta? Radu Paraschivescu a făcut o lucrare aș spune introductivă în peisajul oferit de regnul ca atare. În cele mai multe cazuri nu ai nevoie de o cercetare amănunțită. Exemplarul în sine se manifestă așa de la bun început.

wild boar on swallow waters

Ultima mea ispravă de genul ăsta a determinat un aspect pozitiv. Vindecarea totală de tentația de a mai face proiecte pentru această categorie. Am reținut trei motive  pentru autodeterminarea mea în viitor în această direcție:

  1. Munca ta nu este apreciată. Omul lipsit de scrupule va considera cu regularitate că el îți face un favor venind la tine. Concepția aceasta s-a accentuat în ultima decadă datorită crizei economice care a generat o lupta pe piața arhitecților de cele mai multe ori pentru supraviețuire. Oricare ar fi originea ei, concepția este larg răspândită în mentalul beneficiarilor. Cu cât mai puțin bun simț, cu atât mai mult comportament ca atare. Vei auzi după că datorită ție beneficiarul este în mari încurcături și i-ai cauzat pierderi și pagube deși casa este apreciată, nu prezintă defecte, însă tu nu te-ai mișcat instant. Interesantă sau nu coincidența, dar genul astă de comportament este foarte întâlnit în rândul conaționalilor și a celor din zona estică. Deci fi atent – un prim semn este respectul și modul de apreciere.
  2. Resursele tale vor fi consumate. Când vorbesc despre resurse, mă refer la toate resursele de care dispui, cea mai importantă și costisitoare fiind timpul tău. Resursele fizice care de asemenea sunt limitate – mă refer la mecanismul nostru biologic. Apoi pierzi bani. Dacă observi că relația de afacere cu acel client seamănă cu o gaură neagră, ai al doilea simptom. Convorbiri telefonice lungi, modificări peste modificări care nu se doresc sa fi plătite peste prețul negociat inițial… Deci mare atenție!
  3. Entuziasmul tău va fi deteriorat. Ești o ființă fizică și spirituală. Fiecare persoană obositoare și dificilă reduce semnificativ nivelul de entuziasm. Creativitatea ta va fi afectată, scepticismul tău va fi amplificat.

Refuză așadar un client zgârcit și dificil. Vei realiza lucruri mai bune dacă ești mai odihnit și vei susține astfel un sistem bazat pe respect reciproc. Cine acceptă un astfel de client acceptă și dobânda și bonusurile care vin incluse cu o astfel de afacere. Între timp tu citește o carte bună, roagă-te, iubește, aleargă, mănâncă și muncește. Vei fi mai fericit.

Săptămâna trecută un potențial client m-a sunat spre seară. Am dorit să fiu cât mai scurt cu putință în convorbirea telefonică (sfat pe care vi-l dau – fără discuții lungi telefonice). Îi spun omului că doresc să facem o programare în birou, dar el nu se oprea „stați să va spun dispri și îi vuorba”, ok, dar trebuie să ne vedem la birou și să povestim acolo în cadrul unei consultanțe. El din contră nu m-a băgat în seamă ci vorbea peste mine despre ceea ce dorește să facă. A fost la un alt arhitect și realizase un plan dar se pare că soluția nu îl mulțumea. În fine, după 20 de minute l-am întrerupt și i-am spus că mă gândesc, îi fac o ofertă și redactez un model de contract. Omul nostru se oprește brusc buimăcit:

  • „nu înțielieg! Da o dată am plăctitu buanii pi planu ăsta la altu. Mai triebe șî pi dumniata să tie plăctiesc?”
  • Desigur, e o profesie liberală, tot ceea ce fac în această profesie ca și prestare de servicii, presupune un onorariu.
  • „așa nu-mi trăbă, șciu cari mă puatie riezolva. Siervus”.

Am scăpat repede și ieftin.

Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce in picioare și să se întoarcă să vă rupă. (Mat.7:6)

Te-am părăsit…

man holding luggage photo

Draga mea, deși în nenumărate rânduri te-am prevenit am vrut să îți reamintesc de ce am plecat acum 7 ani de acasă și mi-am refăcut viața în altă parte. Ai fost ignorantă și violentă. Când am plecat, mi-ai urat drum bun și m-ai rugat să îți dau toți banii pe care îi voi câștiga. Nu ai fost mulțumită că deja mi-ai luat totul.

Ai profitat de mine iar copiii tăi, frații mei sunt în parte victime, în parte hoți, violatori, corupți, lași sau criminali.

Am lucrat pentru tine o muncă care îți aducea onoare, și nu am fost remunerat. Ca să îmi primesc banii ar fi trebuit să mă judec cu tine… Mi-ai spus că mă vei plăti, cândva. Pe atunci nu aveai bani pentru că fondurile pentru cercetare au fost direcționate către servicii care veghează la siguranța noastră și luptă cu fenomenul corupției…

Am plecat pentru că ai fost indiferentă cu privire la ceea ce simt și la viitorul meu. Unii dintre bătrânii tăi au mereu o vorbă – „numai atâta am putut” și mi-am dat seama că nu le-ai permis mai mult. Am moștenit cu tine doar dorința de a găsi ceva mai bun decât tine. Sti bine cum am plecat – cu bagajele în mână. Atât…

Am plecat pentru că oamenii tăi în mare deși sunt autorii problemei mereu caută problema în altă parte. În loc să își vadă propria mentalitate indiferentă și o lașitate criminală mereu aruncă cu pietre și noroi asupra celor care mai încearcă să facă ceva ceva acolo, mandatați tot de ei.

Am făcut o facultate lungă, apoi un master, un doctorat… În tot timpul ăsta am lucrat și am fost un tată bun pentru copilul meu. Am lucrat și a trebuit să mă judec pentru ca salariul meu să îmi fie plătit de una din firmele oamenilor pe care i-ai crescut. Nu mai vreau să îmi amintesc când am lucrat direct pentru tine și m-ai înșelat. Am înțeles că pentru orice fel de muncă calitativă care ar fi făcută pe suprafața ta, nu trebuie să am pretenții, nu trebuie să fie remunerată fie ca e vorba de arhitectură, spiritualitate sau învățământ. Arhitect, profesor asistent sau învățător pentru tine draga mea iubită țară am înțeles că nu am nici o valoare. Mereu îmi spuneai că pentru a mânca o pâine mai trebuie să ung și alte roți. Darurile și înzestrările pe care Dumnezeu mi le-a dat mie și altora pentru tine nu au valorat nimic. Munca de 16 ore pe zi nu a fost suficientă. Cu ultimii mei bani, plătind acel impozit forfetar, am primit claritate în ceea ce înseamnă viitorul. A fost invitația ta insistentă de a căuta o altă casă.

Am plecat pentru că ai ales să îți vinzi orfanii, să îți razi pădurile și să îți omori tinerii. Nu înțeleg din ce motiv un bătrân a omorât ieri o fată iar ancheta a relevat că a mai omorât una cu patru luni înainte. Deci a ucis două tinere după ce le-a violat. Nu am uitat cum procuroarea aia a târât o fetiță pe jos. Ai venit în casa ei să o scoți. Pentru 30 de arginți… cu mascați, poliție, arme, dar atunci când a trebuit să le scapi pe fetițele acelea nu ai făcut nimic. Nu ai primit nici un ban. Ești lacomă, plafonată, leneșă și egoistă. Îmi este silă de modul în care vei politiza fiecare tragedie a famililor de români pe care o produci. În casa ta doar avocații au un viitor. Din motivul astă mulți dintre ei te adoră. Procurorii tăi sunt blânzi cu criminalii și duri cu sufletele nevinovate.

Am plecat pentru că mulți dintre tinerii tăi sunt pierduți, unii prea buni pentru tine iar ție nu îți pasă de potențialul din ei, alții nerespectuoși care nu vor să se schimbe. Te-am părăsit și pentru acei preoți, pastorii și învățători lacomi și neinteresați de propovăduirea Luminii și a bucuriei. Cei senini și curați sunt mereu blamați de tine.

Am plecat pentru că mulți dintre bătrânii tăi sunt indiferenți, egoiști și încăpățânați. Sunt neînvățabili, și mulți au crescut câini. Viața a trecut pe lângă ei. Cei care au fost cinstiți, domni, muncitori sau învățați sunt umiliți.

Am plecat pentru că arunci în temniță oameni nevinovați în timp ce hoții au pensii speciale și guvernează. Am plecat pentru că îți adulmeci corupții. Am plecat pentru că ai născut prea mulți parveniți. Am plecat pentru că ai ales sinuciderea. Am plecat pentru că uneori îmi este rușine cu tine.

Am plecat pentru că Dumnezeu mi-a dăruit ceva mai bun – un loc cu respect, curățenie, parolism, remunerație. De când am plecat îmi este bine. Să ști că îmi este dor de tine. Încă te iubesc în inima mea și plâng când mă gândesc la tine. Mi-aș fi dorit să putem continua, să fim împreună, dar îmi dau seama că atunci când sunt în preajma ta cauți să îmi faci rău. Ai rămas o țară murdară, arogantă și incompetentă în chestiuni practice. Am auzit că demult ai fost frumoasă și senină. Eu te-am cunoscut îmbătrânita, săracă, furăcioasă și bolnavă…

Dacă nu te pocăiești, vor pleca și toți ceilalți, și atunci vei muri. Probabil că asta e Voia Domnului. Ai primit prea multă zestre de la Tata și nu ști cum să o valorifici.

Bine de știut pentru noul an, ca liber pofesioniști în diaspora

Image result for ANAF

Spre sfârștiul anului cei care deținem cetățenia română am fost bombardați cu o serie de atenționări de presa română cu privire la declarațiile în România la ANAF a veniturilor obținute în străinătate. Personal am fost să văd despre ce este vorba la ANAF Timișoara. Am completat formularul cerut de ANAF pentru schimbarea domiciliului fiscal însă acesta nu a fost primit de către ANAF. Informațiile primite acolo au fost incomplete și persoana care era responsabilă la ghișeu mi-a spus că formularul pe care l-am completat nu este suficient și este nevoie de un certificat din partea organelor de fisc din țara unde desfășori activitatea. Așadar m-am văzut nevoit să merg la Finanzamt – ANAF – ul din Viena și să cer documentul respectiv. Acolo am avut parte de o consultanță profesionistă.. Iată care este situația declaraților și dublei impuneri:

  • Domiciliul fiscal coincide cu domiciliul unde vă petreceți mai mult de 180 de zile calendaristice pe an. Există o adeverință eliberată de administrațile fiscale care certifică acest aspect, adeverință care se eliberează DOAR în cazul în care veniturile obținute se supun tratatului de prevedere a evitării dublei impuneri (unele venituri nu se supun, am să detaliez în următorul paragraf)
  • Tratatul de evitare a dublei impuneri stipulează care sunt veniturile care se declară în țara de origine. Conform acestui tratat cu valoare de lege (despre care angajații ANAF din provincie nu prea au auzit) există categori care nu se declară și nu se impozitează în țara de origine. Fiecare tratat în parte poate diferi de la țară la țară. Tratatul de evitare a dublei impuneri dintre România – Austria este aproape identic cu tratatele România – Germania și România – Serbia. Conform acestor tratate acele  venituri din categoria care nu se supun impozitării în țara de origine amintesc:
    • Salariul – atunci când agajatorul este o persoană juridică cu sediul în țara unde angajatul își desfășoară activitatea.
    • Venituri obținute din activități ca și liber-profesionist în profesii liberale. Citez mai jos articolul 14 din tratatele mai sus amintite.

 

Dacă desfășrați activități din categoriile mai sus amintite, nu veți primi certificat de rezidență fiscală cel puțin în Austria deoarece veniturile respective au o bază regelmentată a modului în care se realizează impozitarea neffind nevoie de cooperarea agențiilor fiscale dintre cele două state.

Articolul 14
PROFESII INDEPENDENTE
1. Veniturile realizate de un rezident al unui Stat Contractant din exercitarea unei
profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt Stat Contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, venitul se impune în celălalt stat dar numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia “profesii independente” cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

Așadar pentru medici, ingineri și arhitecți aceste venituri sunt impozabile doar în statul  unde vă desfășurați activitatea cu excepția birourilor filiale ale celor din România. Chiar și în acest caz venitul impozabil este conform aliniatului 2 din articolul 14. Tratatul dintre România și Austria îl găsiți la pagina:

Click to access COO_2026_100_2_199573.pdf

Un gând la sfârșit de an și trei obiective pentru un an mai liniștit…

În luna decembrie majoritatea liber-profesioniștilor fac o evaluare a evoluției anului care a trecut, încercând să clarifice și mai bine câteva obiective pentru anul care urmează. Sunt câteva concluzii pe care și eu le-am desprins din experiența anului 2017.

Anul 2017 a fost un an în care spiritual am învățat câteva lucruri noi. În primul rând am înțeles și mai bine faptul că evenimentele care se întâmplă în jurul meu îmi comunică, confirmă și alte dăți îmi descoperă atributele lui Dumnezeu pe care le pot identifica. Da, sunt un fanatic, dar nu mă agăț de o cârjă pentru supraviețuire ci am încercat în urmă cu mai mulți ani să îl văd pe Dumnezeu din unghiul pragmaticului și scepticului. Nu este rău să fi sceptic în prima instanță atât timp cât nu ești blocat la nivelul plafonului limitativ al gândirii care nu îți va permite să percepi mai mult. Ateismul pentru mine este un exemplu de perspectivă limitativă, blocată. Lecturând și studiind Biblia nu ca și o colecție de basme sau un concept mitologic, încercând să descopăr caracterul acestui citat și descris Dumnezeu al iudeilor și al creștinilor, în viața mea am descoperit că El este prezent în istorie cu același tip de semnătură. Percepția omului contemporan însă ar trebui să fie mai articulată, pentru că față de primii creștini, beneficiem astăzi de cea mai vastă literatură și exegeză a Scripturii, element lipsă ca și acces universal în primul secol după Hristos.

Am constatat din nou că Dumnezeu a pregătit evenimentele din viața mea, că există posibilitatea alegerii inspirate sau neinspirate, că timpul nostru este cea mai prețioasă resursă pe care o avem, vânată de toți prădătorii liniștii noastre interioare, resursă care se scurge și poate fi investit în ceva esențial sau poate fi pierdut.

Anul 2017 a fost pentru mine un an al contrastelor: pe de-o parte cel mai bun an profesional cu foarte multe proiecte provocatoare ca și grad de dificultate dar și ca reușite estetice, cu obținerea calității de inginer pe lângă cea de arhitect, de altă parte un an plin de stres și agitație. Stresul și agitația sunt urmări ale unor alegeri neinspirate fie în anul 2017 fie în anii trecuți, alegerile mele greșite având un caracter comun: propria mea indisponibilitate de a mă încrede total în Dumnezeu și înțelegerea greșită a propriei mele responsabilități pentru gestionarea resurselor.

Vreau să vă împărtășesc câteva obiective profesionale ca arhitect pentru anul 2018. Cele spirituale le voi împărtăși la biserică.

  1. Autolimitarea timpului de lucru. Nu mă refer la creșterea productivității, personal cred că am progresat în anul 2017 foarte mult la aspectul productivității, ci mă refer la limitarea timpului petrecut în activitatea profesională. În urmă cu câțiva ani am auzit despre conceptul acesta și l-am ignorat conștient. L-am considerat ironic, nerealist și lipsit de argumentare. Mă gândeam la faptul că acest concept ignoră categoria de oameni care se luptă cu supraviețuirea. „Limitarea orelor de lucru nu este o ofertă aplicabilă tuturor, nu toți au acest har” – îmi spuneam eu. Am ajuns să constat și eu la rândul meu că prețul plătit este mult mai mare. Chiar dacă ești cu toate taxele plătite la zi, nu datorezi nimănui nimic, stresul determină o lipsă de valoare a calității vieții. Limitarea orelor de lucru crește valoarea acelor maxim 9 ore de lucru pe zi. Da, acesta este primul obiectiv profesional pentru anul 2018.

2. Refuzul de a lucra cu oameni zgârciți și grăbiți. Ai spune în primă fază că cele două atribute sunt universale pentru toți clienții. Vă asigur că nu este așa. Ele sunt caracteristicile oamenilor care sunt într-un stres continuu, iar dacă îți faci de lucru cu astfel de oameni vei fi și tu stresat. Nu există proiecte fără termene limită, dar oamenii de care vorbesc aici sunt oameni care pun presiuni extraordinare asupra termenelor de predare stabilite de ei în mod nerealist. Sunt câteva caracteristici ale acestor persoane pe care le amintesc în scopul ca să le recunoașteți mai bine:

  • Sunt persoane care nu au un scop bine-definit și sunt de cele mai multe cazuri de persoane conflictuale. De obicei sunt beneficiarii care au mai fost și pe la alți profesioniști nereușind să dezvolte un parteneriat de durată (de obicei nu au fost buni platnici) și în final încearcă să te exploateze și pe tine.
  • Sunt persoane care își fixează obiective nerealiste de finalizare a lucrărilor, estimări nerealiste a valorilor de investiție ignorând cu desăvârșire pașii pe care în mod legal un proiect trebuie să îi includă. De obicei sunt cei care se apucă de construit înainte de a fi eliberată autorizația de construire.
  • De multe ori sunt cei care au probleme cu legea. Aceștia sunt oamenii care nu respectă în etapa de execuție prescripțiile proiectului de arhitectură.
  • Sunt cei care nu doresc să te plătească integral pentru munca pe care o prestezi. Stresul pe care l-am avut în anul 2017 s-a datorat de multe ori procedurilor de recuperare a creanțelor pe care acest tip de beneficiari le-au generat.

În anul 2017 am experimentat lucrul cu ambele categorii de beneficiari. Eliminarea beneficiarilor problematici rău-platnici și nerealiști are consecințe benefice asupra productivității și asupra dezvoltării afacerii. Un beneficiar serios parolist care este bine orientat pe scop și obiectiv va fi o experiență motivatoare și în același timp va reprezenta cu siguranță o experiență și un proiect reprezentativ pentru portofoliul dumneavoastră.

3. Asocierea cu colaboratori profesioniști, comunicativi, creativi și conștiincioși. Cea mai mare parte a pierderilor interne se datorează lipsei de profesionalism.

  • Am realizat recent un proiect de bloc și am fost contactat de constructorul care realizează balustradele de la casa scării. Acesta mi-a cerut foarte multe detalii care depășeau sfera domeniului proiectului de arhitectură – spre exemplu – un calcul al lungimilor de mână curentă și platbandă metalică, tipuri de suduri folosite, adâncimi de prindere pentru ancorele chimice, date cu privire la procedeele tehnice de obținere a diametrelor prescrise de cotituri – aspecte ce țin de discipline tehnologice de producție mecanică. Toate aceste aspecte eu ca și arhitect și inginer în același timp, le pot oferi fără probleme, dar când există specialiști care trebuie să le realizeze și nu au nici experiență și nici cunoștințe tehnice de obicei aceste situații se răsfrâng asupra arhitectului iar beneficiarii de obicei nu sunt dispuși să plătească consultanța tehnică. Astfel colaboratorii interdisciplinari pe care îi avem trebuie să fie profesioniști.
  • Un alt aspect ce ține de colaborare este și cel al subcontractanților sau a angajaților. Un tehnician angajat sau un desenator tehnic subcontractant care nu realizează proiectul conform standardelor de calitate determină pierderi de timp și în același timp determină mărirea costului de producție.

Anul acesta am avut plăcerea să lucrez și cu arhitecți și ingineri colaboratori profesioniști. Relația profesională cu astfel de oameni aduce satisfacții și subliniază frumusețea lucrului în echipă.

Aceste trei obiective mi le-am fixat în aplicarea modului de lucru în anul 2018. Cred că ele reprezintă un punct de plecare pentru a gestiona mai bine resursele pe care noi le avem de gestionat în această viață limitată. Însă nimic nu este posibil fără intervenția și suveranitatea lui Dumnezeu – Marele Arhitect, poreclit în mod nedrept ca „voia sorții” sau „mâna destinului”. Să ne facem planuri inspirate și să fim perseverenți în ele.

Dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese. (Isa.32:8)

 

Un omagiu regelui pe care am sperat să îl am pe pământ

 

Un rege care l-a iubit pe Dumnezeu. Regele Mihai, cel care l-a iubit pe Regele meu ceresc.

Abdicarea regelui Mihai și exilul său au fost opera comunistilor. Comunismul în orice formă ar fi el, este unul din cele mai rele lucruri pe care omenirea l-a putut oferi. În România impactul său a fost amplificat de caracterul acestui popor care își îngroapă valorile. Arhetipul cel mai des întâlnit în rândul românilor este minerul postdecembrist (nu mă refer la meseria de miner ci la figura de stil generată) care lovește cu baioneta studenții, doctorii, istoricii, arhitecții… În rândul acestor oameni opriți din dezvoltarea lor intelectuală și mai ales spirituală, comunismul a înflorit fiind mai dur chiar și decât cel din Rusia. Niciodată acest popor nu a iubit înțelepciunea și nici priceperea. Suntem greu învățabili.

Margeanul si cristalul nu sunt nimic pe langa ea: intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele. (Iov.28:18)

În Romania guvernarea actuală a celor care nu l-au reprimit în țară în 1990, autorii morali ai mineriadelor de mai tarziu, este posibilă datorită voinței bravului popor. Republica România este o creație a socialismului și o veșnică grea moștenire. Nu vom scăpa de ea la fel cum nu mai putem scăpa de fosta securitate transformată în parchete și servicii, lăudată de altfel și susținută azi cu laudele ambasadelor.

Detest socialismul și comunismul. Deși sunt diferite doctrinar, ambele nasc același tip de puiuți care din păcate se vor perpetua chiar și sub hramul liberalismului și a democrației populare sau de ce nu în occident chiar laburiste. Să ne rugăm pentru România. Azi și-a îngropat una din șansele ei îngăduite de Dumnezeu pentru dezvoltare și ridicare din cenușă. De asemenea astăzi a fost și cea mai frumoasă ceremonie funerară regală pe care am putut să o vedem. România a avut un rege uman, un rege adevărat. Pe cel Divin l-a uitat de mult. Nereconcilierea națională și nerestaurarea monarhiei este o stăruință a poporului în păcat, o parte a istoriei nedreaptă specifică României, țara unei veșnice dureri în suflet cu mulți oameni încăpățânați, limitați și mulți nenorociți. Coroana rămâne astfel în exil. Reîntoarcerea la monarhie ar șterge doar o parte din paguba morală. Cea mai mare șansă de reconciliere istorică ar fi fost reinstaurarea monarhiei cât timp regele ar fi trăit. Dar Dumnezeu niciodată nu dă har nelimitat. Respingerea ofertei lui Dumnezeu, respingere repetată duce la moarte eternă. Și harul are un timp care se va termina.

Azi a fost 16 Decembrie, pentru Timișoara e o zi de reculegere. Revoluția a început în 16 Decembrie 1989 și a luat o pauză pe 22 Decembrie 1989. După 28 de ani, constatăm că România nu a răscumpărat încă istoria sfâșiată de animalele sălbatice ale omenirii în 1948. O parte mare dintre jivinele care au fost crescute de comuniștii care l-au exilat pe rege sunt în parlament, o parte își spun rezistenți, o parte au făcut pact cu ceilalți trădători. În palatul Grand Livadia de la Ialta între 4 și 11 februarie 1945 s-a stabilit că România trebuie să rămână o țară nedezvoltată și prădată…

Totuși astăzi am avut o mostră din România ideală. Președintele Iohannis prin participare iar guvernul prin implicare deosebită și mobilizarea instituțiilor implicate au un merit lăudabil pentru organizarea funeraliilor extraordinare. Din punctul meu de vedere Iohannis este primul președinte reprezentativ al României cu toate slăbiciunile pe care le are și cu teama și feblețea pentru fosta securitate susținută azi de occident. Cu siguranță cu un președinte socialist nu am fi avut funeralii naționale de o asemenea amploare și excelență pentru rege. Cum ar fi arătat România cu monarhie și nu republică? Astăzi a fost doar o mică mostră. La ceremonie au participat cei mai importanți lideri și reprezentanți ai caselor regale europene. Am fi fost și noi un popor diferit.

Rămânem însă la mineri și la rezistaci. Ambele tabere se aseamănă izbitor. Ambele cer sânge și luptă. La guvernare însă hoții triumfă, își trăiesc veacul, dau legi noaptea iar țara arde din temelii. Știți ce au comun președintele Iohannis și regele Mihai? Iohannis este nespecific pentru scandalurile dâmbovițene. Și numele spune ceva despre el. Sângele lor e diferit.

Trei semne că riști să devii înșelat

jeremy-paige-146337.jpg

 

În domeniul construcțiilor și arhitecturii, aproape zilnic auzi o veste despre cineva care a fost înșelat fie de o persoană privată fie de reprezentanții unei instituții, fie de către un grup bine organizat. Când ești în străinătate lucrurile se complică dacă se suprapun cu demersul de integrare. Nu îți este indiferent dacă nu îți primești ultimele două salarii sau dacă ești pe cont propriu și nu îți este remunerată munca.

Am auzit foarte des în Austria expresii de genul ”cu cei din est să nu îți faci de lucru”. Lucrul ăsta m-a intrigat și l-am considerat cu o tentă rasistă și evident șovină. Am întâlnit foarte mulți oameni din România de o finețe intelectuală și etică profesională remarcabilă, și nu doar din România. În același timp am întâlnit austrieci și vestici de un caracter indescriptibil de abject. Cu toate acestea specificul nu este dat de excepțiile care întăresc regula. Marea majoritate a românilor, a turcilor, a sârbilor, slovacilor, bosniecilor și așa mai departe nu se regăsesc în categoriile de minorități care au dovedit competitivitate și seriozitate în câmpul muncii din Austria. Cele mai multe firme de construcții românești au un renume în statisticile oficiale, un renume prost. În cel mult 3 ani de la înfințare, societățile comerciale românești pe profilul de construcții ajung să intre în insolvență. Despre aspectul acesta am să discut într-o postare viitoare. Pe noi arhitecții care am colaborat cu firmele de acest gen, caracterul specific românesc negativ lipsit de responsabilitate și etică ne-a afectat în primul rând financiar.

Vreau să îi sfătuiesc pe arhitecții români și pe baumeisteri să fie extrem de prudenți și să nu accepte orice fel de provocare de implicare în colaborare cu firmele deținute de conaționalii noștrii. Toți sunt buni și oameni de încredere până la proba contrarie. Afaceristul român constructor notoriu de pe piața austriacă nu este managerul orientat pe atingerea scopului și calității. Dimpotrivă, el este în cel mai bun caz un muncitor dar fără viziunea coorporalistă de creare a unui brand pentru compania sa. În cele mai multe cazuri este o persoană limitată natural, intelectual și evident financiar. Scopul lui este îmbogățirea cât mai rapidă prin exploatare și evitarea în mod ilegal a plății taxelor și impozitelor. Acest caracter a fost format într-o înțelegere postdecembristă greșită a ceea ce înseamnă capitalism. Rezultatul – firme care nu își plătesc onorarile datorate, salarii, plăți compensatorii șamd.

Aparentul succes al românilor pe piața construcțiilor din Austria și Germania este datorat în primul rând prețurilor de dumping practicate de firmele românești.

Toate aceste premize crează contextul și microclimatul în care unii beneficiari cataloghează românii ca atare. Un baumeister căruia concesiunea nu i-a mai fost plătită, un arhitect care nu și-a mai primit banii pe proiect și pe serviciile de supervizare, o companie de asigurări care are clienți români restanți, șamd. Amintesc trei semne care nu ar trebui sa le ignori dacă ești arhitect, baumeister sau inginer și lucrezi cu o companie estică cu capital mic:

  1. Plata salariului sau a serviciilor prestate a fost efectuată cu întârziere. Este primul semn general că lucrurile pe viitor vor fi mai rele. Întârzierea plății îți comunică câteva aspecte :

a. Firma nu are destul capital ca să își onoreze obligațiile contractuale sau

b. Există și posibilitatea ca patronul să fie neglijent sau să încerce să îți testeze nivelul de sensibilitate.

Culturile estice nu au ca și valoare fundamentală răsplătirea muncii prin remunerare. Istoria încărcată de diferite forme de sclavagism și exploatare a determinat formarea în mentalul inconștient colectiv justificarea muncii voluntare ca și un model normal. Adesea genul acesta de patroni îți induc sentimentul că plata salariului sau a serviciului prestat reprezintă un favor și nu un drept. O națiune care nu este obișnuită să respecte performanța prin remunerație pierde valori, este o sursă de export intelectual. Exemple avem destule – medici, profesori, preoți, pastori, avocați șamd care prestează munci neplătite ce e drept din proprie inițiativă, dar aici mă refer la contextele în care aceste îndeletniciri oricum nu sunt plătite din diverse motive – localități îmbătrânite, oameni în situații foarte modeste și un motiv contestabil comunitatea care nu dorește oricum să plătească aceste servicii.

  1. Regulile care se schimbă în timpul jocului. Deși ai negociat un număr de ore pe săptămână sau niște condiții inițiale de lucru, termeni de predare a lucrării, te pomenești că termenii se schimbă. Este un semn serios care îți comunică faptul că firma respectivă nu funcționează după o rutină și un sistem rodat prestabilit și sigur ci este în proces experimental, acceptând la rândul ei termeni și condiții imposibile de prestat. De asemenea este posibil să fie și cazul unor schimbări deliberate. Recomand încheierea de protocoale scrise pentru fiecare discuție. Încercați să comunicați cât de mult posibil în scris. Românii din Austria invocă motive fictive pe baza cărora plata nu se mai realizează. Nu vă raportați la ”ce mi se pare mie sau ție că este bine”. Raportați-va la fișe de post și la obiective asumate în scris cu termeni foarte clar prestabiliți.

 

  1. Omul responsabil nu este de găsit. Mă leg de primul semn. Dacă nu ți-ai primit salariul într-un interval de 10 zile de la data termenului limită și patronul nu este de găsit, este timpul să îți închei orice colaborare cu firma respectivă. Este semnul cel mai evident că ai fost înșelat. Nu te lăsa amăgit de lămuriri de genul ”acuma nu am dar promit că îți primești toți banii”. Ce este de făcut? În Austria există camera de muncă, instituție care intermediază aceste situații. Pentru că o astfel de situație este predictibilă cu o incidență mare, recomand folosirea unui jurnal de muncă. Faceți poze des la locul de muncă și întocmiți zilnic un raport de lucru. Salvați-vă munca pe un suport electronic separat pentru că aceasta va fi o dovadă a prestării muncii.

 

Ar mai fi și alte semne care reprezintă motive de alarmare. Am enumerat acestea care pentru mulți nu reprezintă semne serioase. Poate că în România sau într-o țară estică acestea sunt componentele unui mod normal sau des întâlnit de lucru. Spre exemplu eu personal în anul 2011 am fost asistent în cercetare academică la o universitatea de stat în România. Am intrat inițial pe un post de 2000 Roni. O ordonanță de guvern a tăiat aceste remunerații la 900 Ron din care am primit ca primă remunerație lunară doar 600 Ron pe lună. Statul român a fost un model de referință care a indus această lipsă de valoare etică a remunerării în mentalul colectiv timp de mulți ani. Cu toate acestea trebuie să conștientizăm atât momentul când devenim victime și evident și situația în care datorită acestor valori noi putem deveni exploatatori amplificând caracterul negativ al imaginii pe care noi o avem în percepția celorlalte națiuni.

Poate că ai fost într-o situație și ai reușit să o rezolvi sau chiar dacă situația nu a fost remediată, te invit să ne expui părerea ta sau aspecte din experiența pe care ai avut-o.

Trei ”i”-uri de care să te ferești

road-sign-663368_1920

În una din ultimele expuneri de la Ekklesia vorbeam de trei ”i”-uri care caracterizează omul înțelept și anume inspirație, integritate și influență. Doresc să aduc o contribuție pentru cei care doresc să construiască un colectiv de persoane indiferent dacă acesta reprezintă domeniul non-profit sau construirea unei afaceri. Din umila mea experiență atât în domeniul non-profit cât și în lucrul ca și angajat al unei firme sau coordonarea unei afaceri am reușit să concluzionez câteva principii. Unul dintre acestea se referă la selectarea anturajului și a colectivului de lucru. Doresc astfel să prezint trei ”i” -uri de care să te ferești fie că lucrezi în România, fie Austria fie în altă parte. Principiul acesta este unul transcultural și se referă la trei specii pe care le întâlnești în toate națiunile întâlnind forme diferite ale aceluiași fenomen și aceleiași părți din regnul uman. Feriți-va astfel de:

  1. Inflexibilul

Este greu învățabil, greu adaptabil la orice provocare nouă, mereu nostalgic după casa părintească. Are de obicei, dar nu e o regulă un univers cultural restrâns. Învățământul de-alungul vieții este o expresie străină pentru acest exemplar. Este posibil ca aceasta sa existe doar dacă este sub forma unei rutine. Își citează un singur mentor de obicei pe tatăl său și aici mă refer la cel biologic sau tutorele uman pe care l-a avut. Dacă este pus în fața provocării de a aprofunda cunoștiințe tehnice sau teoretice noi, este posibil să moară cu o comoție cerebrală la jumătatea procesului. Este riguros, metodic cu privire la alții, o judecată rapidă asupra tuturor. Este capabil să găsească soluții inovative în a delega responsabilități noi și neobișnuite pe care el nu și le-ar asuma nici în ruptul capului. Dacă este nevoit să își schimbe un detaliu mic spre exemplu geanta cu una standard branduită de compania unde ești șef de echipă, s-ar putea să urmeze o serie de evenimente neplăcute spre exemplu va pierde cheile de la birou și vei fi de vină pentru că i-ai cerut o sarcină absurdă, își va pierde actele și de vina sunt evident tot ceilalți. Inflexibilul este un tradiționalist prin definiție nu de dragul tradiției ci datorită comodității și a indisponibilității de a învăța lucruri noi. De asemenea este de multe ori omul regulilor în sensul de legalist. Preferă reglementări radicale fără un raționament complex atunci când situația o cere, cu alte cuvinte există numai alb și negru. Este de asemenea și un infantil în foarte cazuri, pentru că rămâne plafonat la un mod copilăresc de a găsi soluții, chiar și la manifestări copilărești nefiind dispus să învețe adoptarea unui alt tipar comportamental. Am întâlnit un om de rutină inflexibil care e student și care reușește să se trezească cu regularitate la ora 6:00 dimineața și cam asta e singura lui performanță pe termen lung. Pentru că este supus unui context care impune flexibilitate el rămâne un izolat și de foarte mulți ani este în același an școlar. Dacă încerci să te apropii de exemplarul acesta, te respinge sau te ajută să nu te simți în aria sa de persoane agreate.

2. Inaptul

”Nu pot, simt că mor, nu știu ce e cu mine parcă îmi pușcă o venă în cap”. Dacă îl pui pe individul ăsta să facă un lucru definit corespunzător cu domeniul lui maxim de competență asumată sau declarată de el, vei constata fie că abandonează sarcina fie o face în așa fel încât necesită reparații care de multe ori determină mai mult timp decăt dacă făceai tu acel lucru de la zero. Îmi povestea ieri un electrician că avea un angajat și acesta a făcut o astfel de lucrare, necesitând refaceri ulterioare. Bineînțeles că refacerea a fost extrem de  costisitoare – cabluri aruncate, spart zidărie, înlocuire de materiale, refacere de tencuială și de aparate arse în casa beneficiarului păgubit de acest incapabil. El este un exemplar împăcat cu sinele și de asemenea trăiește cu povara contextului mereu opresiv. ”Dacă șefii și colegii ar fi mai organizați și el ar da sigur un randament mai consistent”. Aceasta este una din formele sale de amăgire. În realitate individul de acest tip este o victimă. Nu mă refer la persoanele bolnave limitate natural ci la inaptul formatat care este într-adevăr o victimă a contextului, și anume contextul formativ. De multe ori față de prima categorie inaptul nu are o rutină formată în toate cazurile. Indivizii din această categorie de obicei cad la datorie pe câmpul de luptă și după o lună de mers la lucru se îmbolnăvesc la propriu, fie intră în depresie fie demisionează revenind la un stil care să permită odihna corespunzătoare de minimum 12 ore de somn. Mulți dorm și în picioare. Cunosc un student care nu era surmenat și cu toate acestea a adormit în tren respectiv în rapidul din București spre Belgrad și a uitat să mai coboare la Caransebeș. Vameșii l-au trezit și astfel omul nostru a avut parte de cea mai scumpă călătorie din viața lui. Era pe vremea când sârbii au introdus viza de intrare.

3. Iresponsabilul

”Asta nu e sarcina mea, nu eu trebuia să fac asta, să facă altcineva”. Așa e în multe cazuri, dar când îl pui pe acest individ să definească setul de responsabilități asumate rămâne una singură – evaluarea altora. Atunci când vine o recesiune internă a companiei, primii oameni care sunt dați afară nu sunt cei care caută să umple golurile. Aceștia sunt ultimii. Acest aspect l-am auzit de la un manager al unei companii de top în lume și pot confirma și eu că într-adevăr așa stau lucrurile. Iresponsabilul este și un critic în sensul în care critică tot și prin definiție un consumator de resurse. Nu este însă capabil la o autocritică obiectivă. Dacă totuși o face și își asumă responsabilități, va găsi rapid un motiv sau o modalitate pentru a se putea debarasa de acestea. În situațile de criză este primul care se detașează de colectiv și este primul care caută vinovați excluzându-se pe sine din sfera responsabililor. El emite judecăți și sentințe înainte de a se focaliza pe identificarea unor posibile soluții de rezolvare.

Am enumerat trei categorii de indivizi care în formă cronicizată ale atributelor mai sus amintite, pot fi niște impedimente în construirea unui colectiv de lucru. Dacă sunteți persoane cu influență în crearea unui colectiv de lucru încercați să evitați cooptarea acestor trei categori, ma refer la indivizi care manifestă aceste trăsături într-un mod cât se poate de evident. Desigur o doză din aceste trei atribute negative le avem fiecare însă conștientizarea prezenței lor reprezintă primul pas spre autodepășire și atenuarea acestora. Există de asemenea indivizi care manifestă vizibil și două sau chiar pe toate cele trei atribute. Alături de colegul meu de lucru în ultimii ani am avut neplăcerea să cunoaștem indivizi de acest gen în poziții de influență. Sunt în stare să distrugă cele mai competente colective de lucru, și pot închide afaceri sau lucrări funționale și utile prin incompetența cronicizată a lor. Albert Einstein spunea că ”două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească, şi încă nu sunt sigur de primul.” Poate doriți să împărtășiți experiențe cu genul acesta de posesori de atribute minunate, și sa ne spuneți cum ați reușit fie să îi ajutați fie să eliberați colectivele de ei.