Dincolo de limitări

resursele sunt de la El, nu din tine, din acest motiv sunt nelimitate

O localitate cu un regulament urbanistic extrem de limitativ – doar acoperis cu 45` înclinație, doar pe aceste linii de ancadrament lateral, doar aspect clasic, doar aceste culori, doar, doar, doar, numai așa, numai așa, numai așa, numai așa.

Cu toate acestea creativitatea și adaptabilitatea sunt două dintre caracteristicile care ne vor ajuta să pășim dincolo de limitări. Ele nu sunt neapărat comori ascunse în noi ce caută o cale să fie descoperite. Ele sunt parte integrantă din inspirația pe care uneori Duhul lui Dumnezeu ți-o insuflă ca parte a generozității sale. Uneori o sclipire. Alteori chiar o pană de idei, tocmai ca să observi că ești gol și că povara responsabilității întregului destin neîmpărțit cu Dumnezeul Generos e o nebunie.

Dacă ești în impas ai două alternative. Fie îți asumi toată responsabilitatea și atunci vei descoperi dacă ești descurcăreț sau un posibil nenorocit sau te pui pe genunchi și te rogi și stai de vorba cu Tata. Înțelepciunea dată de Dumnezeu e un dar care nu vine transferat prin metoda mustrării și nici însoțit de o remarcă tăioasă educativă menită „să te aducă cu picioarele pe pământ ca să nu îți crească coarne”.

Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data. (Iac.1:5)

Cu siguranță și arhitecții pot primi firimituri dar se pot înfrupta și cu bucate mai mari și mai tari.

A ieșit un duplex. O altă poveste cred eu că de succes. Nu am putut urmări execuția detaliilor. A fost realizat chiar când eram suspuși unei alte limitări – statul în casa în debutul pandemiei. Pe atunci tata era pe ultima porțiune din alergarea vieții. Nu am mai fost pe șantier în perioada aia deloc. E adevărat că am simțit fluturi în stomac când am ajuns din nou pe acolo. Dar imaginea de ansamblu e mai importantă decât acuratețea fiecărui detaliu. Am avut grijă însă și când acea limitare a dispărut să nu o înlocuiesc cu alta. Construiesc deci nu mai am timp să mă întâlnesc cu Dumnezeu, cu prieteni și cu biserica, că doar așa au făcut toți. Nu! Am fost același păstor, același om. Așa doresc să rămân. Cu Dumnezeu pășesc dincolo de limitări. Le păstrez pe cele care îmi conservă viața, în mod special viața spirituală și le depășesc pe cele care îmi limitează creativitatea, cunoașterea și înțelegerea. Uneori asta înseamnă rugăciune, alteori mai mult citit, alteori mai multă răbdare. Toate acestea pe care le-am amintit încă au un deficit mare, au limitări. Doresc să le depășesc și voi fi mai împlinit.

Dincolo de limitări

Două povești de succes – tot cu Bungalow

Dacă în ultimul articol am povestit o relatare tristă despre corupție. Cred că ar fi total nedrept să nu vin și să va povestesc despre două proiecte din acest an. Am să le atașez planurile fără să vă dezvălui adresa și numele beneficiarilor. Nu cu toate proiectele pot face aceste lucruri deoarece uneori semnez clauze de confidențialitate. Așadar două familii tinere, frumoase, ambele cupluri au dorit câte un Bungalow, am negociat o compartimentare pentru fiecare teren. Proiectele au fost apreciate și aprobate rapid. Colaborarea cu ambele familii a fost una frumoasă, încurajatoare și motivantă, serioasă, fără surprize neplăcute la plăți. E o mare diferență când lucrezi cu oameni care se roagă, cred Biblia, manâncă sănătos și limitat, apoi ei iubesc. Se simte, e vizibil. Nu în modul pervertit al termenului ci în modul care depășește limitativul firesc. În modul spiritual, nobil. Cred că se aplică mai în toate profesiile.

Despre corupție în Vest

O vorbă a frustraților din România – ca la noi la nimeni. Oare? Eu cred ca România începe să fie curățică.

man holding 1 US dollar banknote

O pățanie de acum 2 ani. O doamnă austriacă a venit în biroul meu și mi-a solicitat să-i fac un proiect de Bungalow. După multe multe multe corecturi am predat proiectul împreună cu certificatul energetic într-o primărie din Landul Burgenland aproape de orașul Neusiedl am See. Arhitectul șef a sunat-o și i-a comunicat ca trebuie să mă întâlnesc cu el să vorbim pentru că proiectul nu respectă prevederile locale. Am fost foarte mirat. L-am sunat pe arhitectul șef din câte țin minte se numește Sloboda. Acesta m-a invitat în biroul său privat din orașul Gols. Am mers și în introducere omul s-a prezentat:

– Bună domnule arhitect. Acesta este biroul meu de proiectare. Mulțumesc că ați răspuns invitației mele dar trebuie sa vă spun un aspect. Sunt arhitectul șef al comunelor X și Y (Bauamt Sachverständiger) și eu fac TOATE proiectele din acest județ (Bezirk). Înțelegeți ce vreau să spun?

– Cum? Vă rog să repetați!

– Deci acest proiect nu va trece de mine nicicum. Nu am nimic personal, nu o luați așa. Nu trece și gata. Dacă e nevoie modific prevederile legale asupra parcelei doamnei în fiecare an și nu puteți face nimic.

-Și ce fac o trimit pe doamna beneficiar la dumneavoastră? (Aveam senzația de ”fluturi în stomac”).

-Găsiți o soluție. Eu am să-i propun și eu una doamnei, spune el în timp ce își sorbea berea.

Am plecat. O sun pe beneficiară. Ea îmi spune că ea lucrează în cadrul prefecturii dar ăsta are spate mai tare ca ea, și că va trebui să mearga la el să îi facă planul. Mi-a spus că îi pare rău de situație dar asta e, va trebui să proiecteze o altă casă că asta nu se poate face. M-a convins sa nu mă bag pe chestii de anticorupție că sunt emigrant și nu am nici o șansă. Eu am rugat-o să nu replice planul decât dacă e dispusă să achite proiectul integral. Evident nu a mai plătit restul.

Acum o săptămână mă sună Sloboda. – Domnul arhitect am câteva întrebări legate de certificatul energetic de la proiectul cutare. Eu nu sunt chiar in domeniu si vreau sa stiu unde găsesc puterea pompei de căldură (nu toți Baumeisteri și arhitecții din Austria fac și evaluarea eficienței energetice). Eu i-am spus că nu înțeleg relevanța acelui certificat din moment ce doamna a făcut alt plan. – Nu domnule e planul dumitale, dar l-am semnat eu. În rest ăla e! Certificatul e ok dar trebuie să-i fac doamnei și un deviz.

Nu demult o româncuță Saly care mi-a chinuit câteva zile din viață, care nu a mers de mult pe la lucru a postat un coment pe un chat de Facebook în care mă contra-recomanda pentru că „nu am pile la primărie”. A divulgat și aspecte din contract care erau confidențiale. Nu am dat-o în judecată pentru că nu am dorit, dar era un caz clar de încălcare. După un timp a scos comentariul de acolo. Arhitectul șef de la comuna unde i-am proiectat ei era din același județ ca austriaca din poveste. El mă știe bine acuma. Dacă îl vedeți să îl salutați și din partea mea.

PAM PAM.

P.S. Domnul Sloboda de profesie nu e arhitect ci Baumeister – un echivalent toxic al arhitectului in Austria, o absurditate de meserie. Dansul a absolvit HTL adica liceu + 1 an de postliceala si dupa 3 ani de practica in urma unui examen a primit titlul de inginer. Dreptul de Baumeister l-a primit in urma unor examene suplimentare. Ca sa vedeti cum un om cu liceu ajunge intr-o pozitie cheie. De fapt asta inseamna societatea socialista – sa dai sanse nulitatilor sa ajunga in pozitii de influenta.

Imaginea e o mostra un releveu de bungalou deja executat , conceptul in sine nu imi apartine, dar e masurat si redactat de mine nu de mult (in vederea unui certificat energetic) care nu are o legatura directa cu acest caz dar e asemanator ca si forma in plan. Este doar un exemplu pentru vizitatorii care nu sunt in domeniu, nu m-am obosit sa caut unul mai frumos. Nu se poate supune unei critici deoarece e o casa executata si masurata fara a reprezenta un concept de arhitectura. Însă cam așa arată un proiect dupa cel puțin 20 de „mici intervenți” ale beneficiarului pe care fiecare din ele „dorea să le comunice” și „le dorea neapărat în plan”. Urmatoarele postari vor fi insotie de partiuri care nu se supun sub un paragraf contractual de confidentialitate. Mai adaug faptul ca am inceput o actiune in justitie pentru ca asa cum spunea Burke pentru ca raul sa triumfe este nevoie doar de pasivitatea noastra…

Cum arată bucătăria cu vase murdare în care s-a copt proiectul?

Clientul: Nu suntem oameni complicați, suntem simpli, dorim ceva simplu, modern, cu 150,00 mp utili, 3 dormitoare, 2 băi, Carport, bucătărie cu insulă închisă, living cu loc de luat masa deschis, țineți cont de însorire, acoperiș terasă.

Au urmat 5 corecturi, ea: Da dumneavoastră proiectați totul modern și bine calculat, dar ne-am gândit că am dori o cameră și pentru mama mea cu o băiță, o mică bucătărie, încă un birou, dacă se poate vrem garaj, vrem și pivniță pentru legume, vrem și lângă terasa acoperită încă o căsuță de vară de lemn.

El pleacă capul în los: Măta e pe moarte !

Ea: Tocmai de aia!

Începe o discuție aprinsă. Folosesc latura pastorală să o sting.

După încă 2 corecturi ajungem la final și predăm proiectul în primărie. La prima întâlnire cu expertul în construcții din primărie în comuna X din landul Niederösterreich dupa ce verifica pe siteul WKÖ si al camerei arhitectilor din Austria daca am dreptul de semnatura, fără să analizeze proiectul, fără să discute despre proiect urmează prima întrebare: „Im Register ist vermerkt, dass Sie rumänischer Staatsbürger sind. Warum arbeiten Sie nicht in Ihrem Land?” (Este consemnat în registru ca sunteți cetățean român. Din ce motiv nu profesați in tara dumneavoastra?)

El: De aia e bine să mergi să proiectezi la „aostreci”. Dai un ban în plus da ti respiectâ.

Îl depunem, e primit. Urmează câteva observații ale primăriei: Trebuiesc figurate pe plan mai evident ușițele de curățare a coșului de fum cu figurarea dimensiunilor ușiței, dorim să figurați punctul de conexiune la Internet mai puternic si sa scrieți conform normativelor, figurați vă rugăm și planul de instalații mai în detaliu (dimensiuni de conducte interne, pante de scurgere. (nu se cer asemenea aspecte în proiectele de arhitectură pentru locuințe).

Le facem rapid, repredăm. De trei ori pe săptămână telefoane de la clienți : Cum stăm cu „baubivilligung” (În germana Baubewilligung – autorizație de construcție se citește baubeviligung, clienții noștri sunt români). Coșmarul a durat 4 luni timp în care am sunat la primărie și mi s-a răspuns: Der zuständige Kollege ist nicht bei der Arbeit. sau Der zuständige Kollege ist im Urlaub. sau Der zuständige Kollege ist unter den neuen CORONA-Bedingungen nicht erreichbar.

Iese autorizația. Emit ultima factură. Clientul: Da ștampila di Baufiurung și supravigherea (Bauführung – dirigenție de șantier) nu e inclusâ? că io șciu că în Aostria așa trebuie să facă un arhitect. Arhitiectu îi obligat.

Eu: Avem un contract foarte clar. Vă recomand să apelați la altă firmă pentru un contract de urmărire a execuției. Arhitectul nu este obligat să vă asigure urmărirea execuției. Contracost dacă este disponibil o poate face.

A plătit după o lună. Morala, vă las pe voi să comentați.

Pentru arhitecți – trei experiențe triste

În ultimi ani am realizat multe proiecte de arhitectura. Doar în ultimi 3 ani am avut 200 de proiecte aprobate și cele mai multe deja construite. Am observat ce e drept într-un procent mai redus aceeași meteahnă ca și în slujirea pastorală. Lipsa aprecierii efortului și a muncii depuse la o minoritate ce e drept. Slavă Domnului procentul de nemulțumiți e unul foarte mic însă destul pentru a sădi un lăstar de amărăciune.

Primăvara 2020 – o familie tânără, modestă, săracă avea nevoie de o extindere și mansardare a unei case vechi. Am realizat o reducere semnificativă din preț pentru că am empatizat cu situația respectivă. Mi-am dat silința atât eu cât și soția mea care lucrează cot la cot cu mine să facem tot ce ține de noi. Au fost mule corecturi. În cele din urmă când oamenii au fost mulțumiți am predat proiectul în primărie. Primăria ca de obicei cere diverse schimbări sau adaptări tehnice, pe care le-am realizat. Familia a retras proiectul pentru că s-au hotărât să demoleze casa care urma să fie ridicată și să facă una nouă. Evident în acest caz proiectul trebuia plătit din nou fiind vorba de altă casă. Nemulțumiți că nu prestez gratuit aceste modificări, clienții au plecat la un alt proiectant. Recent pe un post de Facebook aflu că aș fi greșit măsurătoarea terenului, alături de alte aspecte din conținutul contractului protejate de lege de altfel. O minciună. Evident nu prestăm planuri topografice și nu măsurăm terenul decât pentru schițe proprii. În toate cazurile folosim formatele electronice puse la dispoziție de clienți, realizate de topografi autorizați. Asta în loc de mulțumesc…

Am mai făcut un proiect în anul 2019, proiect pentru clădire de birouri în orașul Wiener Neustadt la care beneficiarul a refuzat să achite ultimele tranșe motivând inițial că e în incapacitate de plată. Inițial mi-a cerut să continui lucrările asigurându-mă că va plăti, dar are nevoie de amânare. Povestea s-a extins 9 luni. Noi am ajuns la final cu partea de arhitectură dar nimic, nici un ban… Am primit o scrisoare de la un avocat care scria ceva în numele lui și care îmi solicita returnarea avansului pe motiv că rampa de acces în garaj ar fi greșită. După ce am motivat și am trimis modelul real al proiectului pe care beneficiarul îl avea de mult, nici avocatul nu a mai răspuns la solicitările noastre, pur și simplu pauză. Singura modalitate de recuperare a banilor, ar fi în justiție. A trebuit să temperăm firma de avocatură care ne reprezintă în astfel de cazuri pentru că era „un frate”. „Mă daț în judicată dacă nu vă plăctiesc? Șâ cu șie mâni li daț șina la omini în bisăricâ după?” Evident era tot ”un frate în Domnul”. Am aflat recent că „l-aș fi țepuit” că nu a primit proiectul deși el primise proiectul tipărit, ștampilat, apoi și formatul electronic cu specificația că nu îl poate folosi în nici un scop fără aprobarea mea și fără achitarea soldurilor restante… Și din nou: Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si sa se intoarca sa va rupa. Matei 7:6

O ultimă poveste – Decembrie 2020. O casă nouă. Propuneri multiple. În cele din urmă ajungem la final. „Suntem mulțumiți, apreciem efortul”. Toată relația de afacere până aici a fost purtată doar cu el. Apare și ea. „Nu suntiem mulțămiți diloc. Prie mulț bani pi niștie schiții. Noi munșim din grieu, pi când dumniavoastrâ luaț banii așa pi dijiaba, pi schitze șâ planuri. Spier că după șie vă încasaț banii nuoștrii să dormiț liniștit”!

Atât.

Acum în timp de pandemie lucrul cu oamenii este diferit. Majoritatea oamenilor nu mai au răbdare, speranță, de multe ori sunt absurzi. Telefonul sună, nivelul de stres e extrem de ridicat. Taxe, impozite, declarații, sunat în primărie, funcționarii publici și nu numai care nu sunt responsabili de nimic, carantină, iar carantină, COVID…. Cu toate acestea meseria noastră inclusă în slujirea înaintea lui Dumnezeu descoperă zi de zi noi oportunități de comunicare, noi limite neexplorate ale răbdări și din păcate chiar și ale furiei și a dezamăgirilor. Există însă un drum mai bun, există și balsamul vindecător pe care Marele Arhitect al universului îl toarnă în inimile celor ce îl caută.

Io lucru di ani di zâli cu mânili mieli

brown wooden ladder beside brown concrete building during daytime

– Buna dimineața nea Nicu ! Să vă asigurați balustrada !

– Bună diminiața dom Arhitiect. Ați vinit să lucraț muncă adivărată pi șantier? La birou cried că vă cam plictisîț!

– Nea Nicu am venit sa fac controalele cerute de „Bauamt” (Departamentul pentru construcții din primărie). Vă rog să asigurați schela aceea și să fixați balustradele ei. E periculos să lucrați fără parapet, puteți să cădeți în gol. Lemnele fixate pentru console dați-le jos, în proiect sunt profile metalice prinse cu ancore chimice!

– Oț fi dumniavoastră marie nu șciu șie, arhitiect sau injinier. Eu di ani di zâli lucru cu mâinili mieli. Șciu cum să puni uo schilâ mai bini diecât matalie.

A doua zi sună clientul:

– Domnu arhitect am o problemă. A căzut acuma 2 ore și 20 de minute nea Nicu cu schelă cu tot, a fost în comă până a venit salvarea să îl ducă!

După o săptămână îl sun pe nea Nicu:

– Nea Nicu ce ați pățit, cum vă simțiți?

– Am miers pi schielâ și din cauză că ăilalț duoi nu irau pi fazî să mâ priendâ dacă or văzut că schiela si cam clatnă, șâ am chicat în cap juos. Pi urmă o vinit shiela și liemnili alia di consola pi mini. Omini răi, nu vă pot spunie, nu a sărit unu să mă priendă. Am mânili mieli zdrobiti. Stau acuma la spietal în durieri șâ mă clictisiesc.

– Mai știți că ne-am întâlnit înainte?

– Vă ruog să nu îmi spunieț ninic! Nu uo să mai uit nișiodatâ. O să țân minti șie îmi spunieț. Dacâ vă ascoltâam nu mai iram așii în schietal.

– Sănătate, să vă dea Dumnezeu vindecare!

Și ca nea Nicu încă câțiva anul astă, știu cazuri concrete. Noi românii ne-am născut învățați. Din cauza asta nu prea dăm două parale pe învățătură, și cei mai proști și fraieri oameni sunt cei învățați care merită bătaia noastră de joc și disprețul nostru. Cum să îi dai atenție și bani unuia care stă în birou „șâ toată zâua gdiescută cu cliențâ șâ fașie click click pi mausuri”?

COVIDU și clienții

black laptop computer beside black framed eyeglasses on brown wooden table

– Domnu Arhitect vă rog să facem astăzi măsurătorile la casa din Viena.

– Putem face o programare după ce trece criza. Nu aș recomanda să ne întâlnim chiar dacă legea din Austria în anumite condiții permite.

– Nu mai pot aștepta, aștept de mult cu criza asta, vă rog să mă înțelegeți nu mai pot amâna nici măcar o zi. Vă plătesc tot promit, plătesc și o consultanță suplimentară dar nu mă amânați vă rog!

– Ok, astăzi eu am o fereastră la 13:30. E ok?

– Vă aștept, e super.

– E doar o mică problemă, eu tușesc puțin.

– Poi putem amâna pe săptămâna viitoare.

Trei motive să refuzi lucrul pentru regnul mistreților

Pentru un arhitect prestarea serviciilor de proiectare și consultanță pentru specia mai sus amintită se transformă de cele mai multe ori în consum psihic, conflict și pierderi de resurse prețioase. Poate că vei spune că riscul poate aduce căștig sau faptul că fiecare persoană merită o șansă. Așa este, dar când mergi pe un drum pe care pericolele sunt semnalizate, continuarea pe acel drum determină asumarea evenimentelor ce decurg după.

Cum descoperi că o persoană face parte categoria mai sus amintită, nu este un proces greoi. O întrebare care se impune este ce să fac ca eu sa nu fiu în categoria aceasta? Radu Paraschivescu a făcut o lucrare aș spune introductivă în peisajul oferit de regnul ca atare. În cele mai multe cazuri nu ai nevoie de o cercetare amănunțită. Exemplarul în sine se manifestă așa de la bun început.

wild boar on swallow waters

Ultima mea ispravă de genul ăsta a determinat un aspect pozitiv. Vindecarea totală de tentația de a mai face proiecte pentru această categorie. Am reținut trei motive  pentru autodeterminarea mea în viitor în această direcție:

  1. Munca ta nu este apreciată. Omul lipsit de scrupule va considera cu regularitate că el îți face un favor venind la tine. Concepția aceasta s-a accentuat în ultima decadă datorită crizei economice care a generat o lupta pe piața arhitecților de cele mai multe ori pentru supraviețuire. Oricare ar fi originea ei, concepția este larg răspândită în mentalul beneficiarilor. Cu cât mai puțin bun simț, cu atât mai mult comportament ca atare. Vei auzi după că datorită ție beneficiarul este în mari încurcături și i-ai cauzat pierderi și pagube deși casa este apreciată, nu prezintă defecte, însă tu nu te-ai mișcat instant. Interesantă sau nu coincidența, dar genul astă de comportament este foarte întâlnit în rândul conaționalilor și a celor din zona estică. Deci fi atent – un prim semn este respectul și modul de apreciere.
  2. Resursele tale vor fi consumate. Când vorbesc despre resurse, mă refer la toate resursele de care dispui, cea mai importantă și costisitoare fiind timpul tău. Resursele fizice care de asemenea sunt limitate – mă refer la mecanismul nostru biologic. Apoi pierzi bani. Dacă observi că relația de afacere cu acel client seamănă cu o gaură neagră, ai al doilea simptom. Convorbiri telefonice lungi, modificări peste modificări care nu se doresc sa fi plătite peste prețul negociat inițial… Deci mare atenție!
  3. Entuziasmul tău va fi deteriorat. Ești o ființă fizică și spirituală. Fiecare persoană obositoare și dificilă reduce semnificativ nivelul de entuziasm. Creativitatea ta va fi afectată, scepticismul tău va fi amplificat.

Refuză așadar un client zgârcit și dificil. Vei realiza lucruri mai bune dacă ești mai odihnit și vei susține astfel un sistem bazat pe respect reciproc. Cine acceptă un astfel de client acceptă și dobânda și bonusurile care vin incluse cu o astfel de afacere. Între timp tu citește o carte bună, roagă-te, iubește, aleargă, mănâncă și muncește. Vei fi mai fericit.

Săptămâna trecută un potențial client m-a sunat spre seară. Am dorit să fiu cât mai scurt cu putință în convorbirea telefonică (sfat pe care vi-l dau – fără discuții lungi telefonice). Îi spun omului că doresc să facem o programare în birou, dar el nu se oprea „stați să va spun dispri și îi vuorba”, ok, dar trebuie să ne vedem la birou și să povestim acolo în cadrul unei consultanțe. El din contră nu m-a băgat în seamă ci vorbea peste mine despre ceea ce dorește să facă. A fost la un alt arhitect și realizase un plan dar se pare că soluția nu îl mulțumea. În fine, după 20 de minute l-am întrerupt și i-am spus că mă gândesc, îi fac o ofertă și redactez un model de contract. Omul nostru se oprește brusc buimăcit:

  • „nu înțielieg! Da o dată am plăctitu buanii pi planu ăsta la altu. Mai triebe șî pi dumniata să tie plăctiesc?”
  • Desigur, e o profesie liberală, tot ceea ce fac în această profesie ca și prestare de servicii, presupune un onorariu.
  • „așa nu-mi trăbă, șciu cari mă puatie riezolva. Siervus”.

Am scăpat repede și ieftin.

Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce in picioare și să se întoarcă să vă rupă. (Mat.7:6)

Bine de știut pentru noul an, ca liber pofesioniști în diaspora

Image result for ANAF

Spre sfârștiul anului cei care deținem cetățenia română am fost bombardați cu o serie de atenționări de presa română cu privire la declarațiile în România la ANAF a veniturilor obținute în străinătate. Personal am fost să văd despre ce este vorba la ANAF Timișoara. Am completat formularul cerut de ANAF pentru schimbarea domiciliului fiscal însă acesta nu a fost primit de către ANAF. Informațiile primite acolo au fost incomplete și persoana care era responsabilă la ghișeu mi-a spus că formularul pe care l-am completat nu este suficient și este nevoie de un certificat din partea organelor de fisc din țara unde desfășori activitatea. Așadar m-am văzut nevoit să merg la Finanzamt – ANAF – ul din Viena și să cer documentul respectiv. Acolo am avut parte de o consultanță profesionistă.. Iată care este situația declaraților și dublei impuneri:

  • Domiciliul fiscal coincide cu domiciliul unde vă petreceți mai mult de 180 de zile calendaristice pe an. Există o adeverință eliberată de administrațile fiscale care certifică acest aspect, adeverință care se eliberează DOAR în cazul în care veniturile obținute se supun tratatului de prevedere a evitării dublei impuneri (unele venituri nu se supun, am să detaliez în următorul paragraf)
  • Tratatul de evitare a dublei impuneri stipulează care sunt veniturile care se declară în țara de origine. Conform acestui tratat cu valoare de lege (despre care angajații ANAF din provincie nu prea au auzit) există categori care nu se declară și nu se impozitează în țara de origine. Fiecare tratat în parte poate diferi de la țară la țară. Tratatul de evitare a dublei impuneri dintre România – Austria este aproape identic cu tratatele România – Germania și România – Serbia. Conform acestor tratate acele  venituri din categoria care nu se supun impozitării în țara de origine amintesc:
    • Salariul – atunci când agajatorul este o persoană juridică cu sediul în țara unde angajatul își desfășoară activitatea.
    • Venituri obținute din activități ca și liber-profesionist în profesii liberale. Citez mai jos articolul 14 din tratatele mai sus amintite.

 

Dacă desfășrați activități din categoriile mai sus amintite, nu veți primi certificat de rezidență fiscală cel puțin în Austria deoarece veniturile respective au o bază regelmentată a modului în care se realizează impozitarea neffind nevoie de cooperarea agențiilor fiscale dintre cele două state.

Articolul 14
PROFESII INDEPENDENTE
1. Veniturile realizate de un rezident al unui Stat Contractant din exercitarea unei
profesii independente sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile numai în acest stat, în afară de cazul în care acesta dispune de o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt Stat Contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă dispune de o astfel de bază fixă, venitul se impune în celălalt stat dar numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei baze fixe.
2. Expresia “profesii independente” cuprinde în special activităţile independente cu caracter ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi contabil.

Așadar pentru medici, ingineri și arhitecți aceste venituri sunt impozabile doar în statul  unde vă desfășurați activitatea cu excepția birourilor filiale ale celor din România. Chiar și în acest caz venitul impozabil este conform aliniatului 2 din articolul 14. Tratatul dintre România și Austria îl găsiți la pagina:

Click to access COO_2026_100_2_199573.pdf

Trei semne că riști să devii înșelat

jeremy-paige-146337.jpg

 

În domeniul construcțiilor și arhitecturii, aproape zilnic auzi o veste despre cineva care a fost înșelat fie de o persoană privată fie de reprezentanții unei instituții, fie de către un grup bine organizat. Când ești în străinătate lucrurile se complică dacă se suprapun cu demersul de integrare. Nu îți este indiferent dacă nu îți primești ultimele două salarii sau dacă ești pe cont propriu și nu îți este remunerată munca.

Am auzit foarte des în Austria expresii de genul ”cu cei din est să nu îți faci de lucru”. Lucrul ăsta m-a intrigat și l-am considerat cu o tentă rasistă și evident șovină. Am întâlnit foarte mulți oameni din România de o finețe intelectuală și etică profesională remarcabilă, și nu doar din România. În același timp am întâlnit austrieci și vestici de un caracter indescriptibil de abject. Cu toate acestea specificul nu este dat de excepțiile care întăresc regula. Marea majoritate a românilor, a turcilor, a sârbilor, slovacilor, bosniecilor și așa mai departe nu se regăsesc în categoriile de minorități care au dovedit competitivitate și seriozitate în câmpul muncii din Austria. Cele mai multe firme de construcții românești au un renume în statisticile oficiale, un renume prost. În cel mult 3 ani de la înfințare, societățile comerciale românești pe profilul de construcții ajung să intre în insolvență. Despre aspectul acesta am să discut într-o postare viitoare. Pe noi arhitecții care am colaborat cu firmele de acest gen, caracterul specific românesc negativ lipsit de responsabilitate și etică ne-a afectat în primul rând financiar.

Vreau să îi sfătuiesc pe arhitecții români și pe baumeisteri să fie extrem de prudenți și să nu accepte orice fel de provocare de implicare în colaborare cu firmele deținute de conaționalii noștrii. Toți sunt buni și oameni de încredere până la proba contrarie. Afaceristul român constructor notoriu de pe piața austriacă nu este managerul orientat pe atingerea scopului și calității. Dimpotrivă, el este în cel mai bun caz un muncitor dar fără viziunea coorporalistă de creare a unui brand pentru compania sa. În cele mai multe cazuri este o persoană limitată natural, intelectual și evident financiar. Scopul lui este îmbogățirea cât mai rapidă prin exploatare și evitarea în mod ilegal a plății taxelor și impozitelor. Acest caracter a fost format într-o înțelegere postdecembristă greșită a ceea ce înseamnă capitalism. Rezultatul – firme care nu își plătesc onorarile datorate, salarii, plăți compensatorii șamd.

Aparentul succes al românilor pe piața construcțiilor din Austria și Germania este datorat în primul rând prețurilor de dumping practicate de firmele românești.

Toate aceste premize crează contextul și microclimatul în care unii beneficiari cataloghează românii ca atare. Un baumeister căruia concesiunea nu i-a mai fost plătită, un arhitect care nu și-a mai primit banii pe proiect și pe serviciile de supervizare, o companie de asigurări care are clienți români restanți, șamd. Amintesc trei semne care nu ar trebui sa le ignori dacă ești arhitect, baumeister sau inginer și lucrezi cu o companie estică cu capital mic:

  1. Plata salariului sau a serviciilor prestate a fost efectuată cu întârziere. Este primul semn general că lucrurile pe viitor vor fi mai rele. Întârzierea plății îți comunică câteva aspecte :

a. Firma nu are destul capital ca să își onoreze obligațiile contractuale sau

b. Există și posibilitatea ca patronul să fie neglijent sau să încerce să îți testeze nivelul de sensibilitate.

Culturile estice nu au ca și valoare fundamentală răsplătirea muncii prin remunerare. Istoria încărcată de diferite forme de sclavagism și exploatare a determinat formarea în mentalul inconștient colectiv justificarea muncii voluntare ca și un model normal. Adesea genul acesta de patroni îți induc sentimentul că plata salariului sau a serviciului prestat reprezintă un favor și nu un drept. O națiune care nu este obișnuită să respecte performanța prin remunerație pierde valori, este o sursă de export intelectual. Exemple avem destule – medici, profesori, preoți, pastori, avocați șamd care prestează munci neplătite ce e drept din proprie inițiativă, dar aici mă refer la contextele în care aceste îndeletniciri oricum nu sunt plătite din diverse motive – localități îmbătrânite, oameni în situații foarte modeste și un motiv contestabil comunitatea care nu dorește oricum să plătească aceste servicii.

  1. Regulile care se schimbă în timpul jocului. Deși ai negociat un număr de ore pe săptămână sau niște condiții inițiale de lucru, termeni de predare a lucrării, te pomenești că termenii se schimbă. Este un semn serios care îți comunică faptul că firma respectivă nu funcționează după o rutină și un sistem rodat prestabilit și sigur ci este în proces experimental, acceptând la rândul ei termeni și condiții imposibile de prestat. De asemenea este posibil să fie și cazul unor schimbări deliberate. Recomand încheierea de protocoale scrise pentru fiecare discuție. Încercați să comunicați cât de mult posibil în scris. Românii din Austria invocă motive fictive pe baza cărora plata nu se mai realizează. Nu vă raportați la ”ce mi se pare mie sau ție că este bine”. Raportați-va la fișe de post și la obiective asumate în scris cu termeni foarte clar prestabiliți.

 

  1. Omul responsabil nu este de găsit. Mă leg de primul semn. Dacă nu ți-ai primit salariul într-un interval de 10 zile de la data termenului limită și patronul nu este de găsit, este timpul să îți închei orice colaborare cu firma respectivă. Este semnul cel mai evident că ai fost înșelat. Nu te lăsa amăgit de lămuriri de genul ”acuma nu am dar promit că îți primești toți banii”. Ce este de făcut? În Austria există camera de muncă, instituție care intermediază aceste situații. Pentru că o astfel de situație este predictibilă cu o incidență mare, recomand folosirea unui jurnal de muncă. Faceți poze des la locul de muncă și întocmiți zilnic un raport de lucru. Salvați-vă munca pe un suport electronic separat pentru că aceasta va fi o dovadă a prestării muncii.

 

Ar mai fi și alte semne care reprezintă motive de alarmare. Am enumerat acestea care pentru mulți nu reprezintă semne serioase. Poate că în România sau într-o țară estică acestea sunt componentele unui mod normal sau des întâlnit de lucru. Spre exemplu eu personal în anul 2011 am fost asistent în cercetare academică la o universitatea de stat în România. Am intrat inițial pe un post de 2000 Roni. O ordonanță de guvern a tăiat aceste remunerații la 900 Ron din care am primit ca primă remunerație lunară doar 600 Ron pe lună. Statul român a fost un model de referință care a indus această lipsă de valoare etică a remunerării în mentalul colectiv timp de mulți ani. Cu toate acestea trebuie să conștientizăm atât momentul când devenim victime și evident și situația în care datorită acestor valori noi putem deveni exploatatori amplificând caracterul negativ al imaginii pe care noi o avem în percepția celorlalte națiuni.

Poate că ai fost într-o situație și ai reușit să o rezolvi sau chiar dacă situația nu a fost remediată, te invit să ne expui părerea ta sau aspecte din experiența pe care ai avut-o.