Category: D’ale arhitecturii

Un proiect care se aseamănă cu un război. Cu multe bătălii, dar și cu o soartă predestinată. O poveste cu Happy End…

În anul 2015 am avut un client albanez. Am făcut un proiect în localitatea Bad Sauerbrunn. Era vorba de o restaurare și o extindere la o căsuță veche pe un teren în pantă. O localitate superbă, o stațiune balneo-climaterică cu un resort foarte renumit. După un demers mai greu am obținut autorizația. Clientul însă nu s-a mai apucat de construit. Probleme acasă, boală, moarte, etc. Mi-am dorit acel teren însă nu l-a vândut…

Șase ani mai târziu un alt client dorește să construiască o casă în Bad Sauerbrunn. A venit la mine în birou printr-o recomandare. Descopăr că omul nostru a cumpărat parcela pe care în urmă cu 6 ani proiectasem ceva. Omul nostru a fost surpins, nu-i venea să creadă. Proiectarea a decurs foarte bine. Depunem proiectul…. Condiționare: primăria dorește să confiște o parte din teren… Eu convins că așa ceva nu este posibil încep fără să miros un război. Crunt… Am invocat drepturile omului, legile europene, CEDO…. Degeaba. Am simțit nesimțirea băștinașilor. Pură, nediluată… Peste tot e invocată ca nuca în perete situația cu virusul. – Nu aveți unde să faceți contestație, avem reguli mai stricte în pandemie… Luni de zile de tergiversări, abuz și ignoranță.

În fine, nu m-am lăsat. Am mers la juristul prefecturii. Acesta mi-a explicat că există o lege care permite primăriei să îți confiște terenul fără plata unor compensații – obiective strategice, drumuri de importanță națională, căi ferate, în cazul de față un drum comunal ce are nevoie de acel spațiu pentru parcări… În fine îl cred ca legea e de partea lor, dar ceva pute.

• Ok și dacă este printr-o finanțare de la bancă, se preia finanțarea de către stat? – întreb eu clipind ca un copil tâmp.
• Nu absolut nu, clientul dvs va pierde proprietatea și va trebui să achite și creditul bancii. E un risc pe care și l-a asumat prin cumpărare. Orice persoană care cumpără un teren își asuma asta în Austria.
• Domnule dar mie mi se pare că este în contradicție cu articolele Cartei Uniunii Europene și a Tratatelor Consiliului Europei de asemenea și a directivelor JAI.
• Domnule arhitect, așa este, aveți perfectă dreptate. Legea austriacă încă nu e unitară cu toate directivele. Dar cine credeți că apelează la curțile europene? Cine are bani de avocați? Nimeni nu a auzit de ele și nimeni nu merge acolo. Cine să meargă cu clientul dvs acolo?
• Eu! Eu mă voi duce acolo. I-am răspuns răspicat.
• Aha… Ok… Înțeleg. Dați-mi voie să mai vorbesc cu primăria, poate voi reuși să-i conving.

Au trecut șase luni. Am primit invitația pentru întâlnirea premergătoare autorizației. Deși mi s-a promis că nu voi mai primi autorizația acolo, minunea s-a produs, fără confiscarea unei părți din teren. A fost Voia Domnului în toate. Printre unele lucruri mi-a dat Dumnezeu inspirația să amintesc despre Europäische Menschenrechtskonvention – Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Proiect autorizat…

P.S. La primele întâlniri cei din primărie aveau acel aer de superioritate. Mirosea a snobism, nazism și nesimțire până în pânzele albe. Acum însă după ce am avut și tonul ridicat (nu mult 🙂 au avut un respect și chiar așa un pic de teamă. Capul sus! Emigranți? Da! Înseamnă că va fi o arhitectură diferită, bună, și la final de război cu ajutorul Marelui Arhitect de sus – suntem învingători.

A și încă ceva tot la final de război ”- Domnule arhitect peste toate să știți că apreciem arhitectura dumneavoastră.” (arhitectul șef din primărie)

Happy End!

Perspectiva randată a proiectului cu pricina 🙂

Dacă în ultimul articol am povestit o relatare tristă despre corupție. Cred că ar fi total nedrept să nu vin și să va povestesc despre două proiecte din acest an. Am să le atașez planurile fără să vă dezvălui adresa și numele beneficiarilor. Nu cu toate proiectele pot face aceste lucruri deoarece uneori semnez clauze de confidențialitate. Așadar două familii tinere, frumoase, ambele cupluri au dorit câte un Bungalow, am negociat o compartimentare pentru fiecare teren. Proiectele au fost apreciate și aprobate rapid. Colaborarea cu ambele familii a fost una frumoasă, încurajatoare și motivantă, serioasă, fără surprize neplăcute la plăți. E o mare diferență când lucrezi cu oameni care se roagă, cred Biblia, manâncă sănătos și limitat, apoi ei iubesc. Se simte, e vizibil. Nu în modul pervertit al termenului ci în modul care depășește limitativul firesc. În modul spiritual, nobil. Cred că se aplică mai în toate profesiile.

O vorbă a frustraților din România – ca la noi la nimeni. Oare? Eu cred ca România începe să fie curățică.

O pățanie de acum 2 ani. O doamnă austriacă a venit în biroul meu și mi-a solicitat să-i fac un proiect de Bungalow. După multe multe multe corecturi am predat proiectul împreună cu certificatul energetic într-o primărie din Landul Burgenland aproape de orașul Neusiedl am See. Arhitectul șef a sunat-o și i-a comunicat ca trebuie să mă întâlnesc cu el să vorbim pentru că proiectul nu respectă prevederile locale. Am fost foarte mirat. L-am sunat pe arhitectul șef din câte țin minte se numește Sloboda. Acesta m-a invitat în biroul său privat din orașul Gols. Am mers și în introducere omul s-a prezentat:

– Bună domnule arhitect. Acesta este biroul meu de proiectare. Mulțumesc că ați răspuns invitației mele dar trebuie sa vă spun un aspect. Sunt arhitectul șef al comunelor X și Y (Bauamt Sachverständiger) și eu fac TOATE proiectele din acest județ (Bezirk). Înțelegeți ce vreau să spun?

– Cum? Vă rog să repetați!

– Deci acest proiect nu va trece de mine nicicum. Nu am nimic personal, nu o luați așa. Nu trece și gata. Dacă e nevoie modific prevederile legale asupra parcelei doamnei în fiecare an și nu puteți face nimic.

-Și ce fac o trimit pe doamna beneficiar la dumneavoastră? (Aveam senzația de ”fluturi în stomac”).

-Găsiți o soluție. Eu am să-i propun și eu una doamnei, spune el în timp ce își sorbea berea.

Am plecat. O sun pe beneficiară. Ea îmi spune că ea lucrează în cadrul prefecturii dar ăsta are spate mai tare ca ea, și că va trebui să mearga la el să îi facă planul. Mi-a spus că îi pare rău de situație dar asta e, va trebui să proiecteze o altă casă că asta nu se poate face. M-a convins sa nu mă bag pe chestii de anticorupție că sunt emigrant și nu am nici o șansă. Eu am rugat-o să nu replice planul decât dacă e dispusă să achite proiectul integral. Evident nu a mai plătit restul.

Acum o săptămână mă sună Sloboda. – Domnul arhitect am câteva întrebări legate de certificatul energetic de la proiectul cutare. Eu nu sunt chiar in domeniu si vreau sa stiu unde găsesc puterea pompei de căldură (nu toți Baumeisteri și arhitecții din Austria fac și evaluarea eficienței energetice). Eu i-am spus că nu înțeleg relevanța acelui certificat din moment ce doamna a făcut alt plan. – Nu domnule e planul dumitale, dar l-am semnat eu. În rest ăla e! Certificatul e ok dar trebuie să-i fac doamnei și un deviz.

Nu demult o româncuță Saly care mi-a chinuit câteva zile din viață, care nu a mers de mult pe la lucru a postat un coment pe un chat de Facebook în care mă contra-recomanda pentru că „nu am pile la primărie”. A divulgat și aspecte din contract care erau confidențiale. Nu am dat-o în judecată pentru că nu am dorit, dar era un caz clar de încălcare. După un timp a scos comentariul de acolo. Arhitectul șef de la comuna unde i-am proiectat ei era din același județ ca austriaca din poveste. El mă știe bine acuma. Dacă îl vedeți să îl salutați și din partea mea.

PAM PAM.

P.S. Domnul Sloboda de profesie nu e arhitect ci Baumeister – un echivalent toxic al arhitectului in Austria, o absurditate de meserie. Dansul a absolvit HTL adica liceu + 1 an de postliceala si dupa 3 ani de practica in urma unui examen a primit titlul de inginer. Dreptul de Baumeister l-a primit in urma unor examene suplimentare. Ca sa vedeti cum un om cu liceu ajunge intr-o pozitie cheie. De fapt asta inseamna societatea socialista – sa dai sanse nulitatilor sa ajunga in pozitii de influenta.

Imaginea e o mostra un releveu de bungalou deja executat , conceptul in sine nu imi apartine, dar e masurat si redactat de mine nu de mult (in vederea unui certificat energetic) care nu are o legatura directa cu acest caz dar e asemanator ca si forma in plan. Este doar un exemplu pentru vizitatorii care nu sunt in domeniu, nu m-am obosit sa caut unul mai frumos. Nu se poate supune unei critici deoarece e o casa executata si masurata fara a reprezenta un concept de arhitectura. Însă cam așa arată un proiect dupa cel puțin 20 de „mici intervenți” ale beneficiarului pe care fiecare din ele „dorea să le comunice” și „le dorea neapărat în plan”. Urmatoarele postari vor fi insotie de partiuri care nu se supun sub un paragraf contractual de confidentialitate. Mai adaug faptul ca am inceput o actiune in justitie pentru ca asa cum spunea Burke pentru ca raul sa triumfe este nevoie doar de pasivitatea noastra…

Clientul: Nu suntem oameni complicați, suntem simpli, dorim ceva simplu, modern, cu 150,00 mp utili, 3 dormitoare, 2 băi, Carport, bucătărie cu insulă închisă, living cu loc de luat masa deschis, țineți cont de însorire, acoperiș terasă.

Au urmat 5 corecturi, ea: Da dumneavoastră proiectați totul modern și bine calculat, dar ne-am gândit că am dori o cameră și pentru mama mea cu o băiță, o mică bucătărie, încă un birou, dacă se poate vrem garaj, vrem și pivniță pentru legume, vrem și lângă terasa acoperită încă o căsuță de vară de lemn.

El pleacă capul în los: Măta e pe moarte !

Ea: Tocmai de aia!

Începe o discuție aprinsă. Folosesc latura pastorală să o sting.

După încă 2 corecturi ajungem la final și predăm proiectul în primărie. La prima întâlnire cu expertul în construcții din primărie în comuna X din landul Niederösterreich dupa ce verifica pe siteul WKÖ si al camerei arhitectilor din Austria daca am dreptul de semnatura, fără să analizeze proiectul, fără să discute despre proiect urmează prima întrebare: „Im Register ist vermerkt, dass Sie rumänischer Staatsbürger sind. Warum arbeiten Sie nicht in Ihrem Land?” (Este consemnat în registru ca sunteți cetățean român. Din ce motiv nu profesați in tara dumneavoastra?)

El: De aia e bine să mergi să proiectezi la „aostreci”. Dai un ban în plus da ti respiectâ.

Îl depunem, e primit. Urmează câteva observații ale primăriei: Trebuiesc figurate pe plan mai evident ușițele de curățare a coșului de fum cu figurarea dimensiunilor ușiței, dorim să figurați punctul de conexiune la Internet mai puternic si sa scrieți conform normativelor, figurați vă rugăm și planul de instalații mai în detaliu (dimensiuni de conducte interne, pante de scurgere. (nu se cer asemenea aspecte în proiectele de arhitectură pentru locuințe).

Le facem rapid, repredăm. De trei ori pe săptămână telefoane de la clienți : Cum stăm cu „baubivilligung” (În germana Baubewilligung – autorizație de construcție se citește baubeviligung, clienții noștri sunt români). Coșmarul a durat 4 luni timp în care am sunat la primărie și mi s-a răspuns: Der zuständige Kollege ist nicht bei der Arbeit. sau Der zuständige Kollege ist im Urlaub. sau Der zuständige Kollege ist unter den neuen CORONA-Bedingungen nicht erreichbar.

Iese autorizația. Emit ultima factură. Clientul: Da ștampila di Baufiurung și supravigherea (Bauführung – dirigenție de șantier) nu e inclusâ? că io șciu că în Aostria așa trebuie să facă un arhitect. Arhitiectu îi obligat.

Eu: Avem un contract foarte clar. Vă recomand să apelați la altă firmă pentru un contract de urmărire a execuției. Arhitectul nu este obligat să vă asigure urmărirea execuției. Contracost dacă este disponibil o poate face.

A plătit după o lună. Morala, vă las pe voi să comentați.

În ultimi ani am realizat multe proiecte de arhitectura. Doar în ultimi 3 ani am avut 200 de proiecte aprobate și cele mai multe deja construite. Am observat ce e drept într-un procent mai redus aceeași meteahnă ca și în slujirea pastorală. Lipsa aprecierii efortului și a muncii depuse la o minoritate ce e drept. Slavă Domnului procentul de nemulțumiți e unul foarte mic însă destul pentru a sădi un lăstar de amărăciune.

Primăvara 2020 – o familie tânără, modestă, săracă avea nevoie de o extindere și mansardare a unei case vechi. Am realizat o reducere semnificativă din preț pentru că am empatizat cu situația respectivă. Mi-am dat silința atât eu cât și soția mea care lucrează cot la cot cu mine să facem tot ce ține de noi. Au fost mule corecturi. În cele din urmă când oamenii au fost mulțumiți am predat proiectul în primărie. Primăria ca de obicei cere diverse schimbări sau adaptări tehnice, pe care le-am realizat. Familia a retras proiectul pentru că s-au hotărât să demoleze casa care urma să fie ridicată și să facă una nouă. Evident în acest caz proiectul trebuia plătit din nou fiind vorba de altă casă. Nemulțumiți că nu prestez gratuit aceste modificări, clienții au plecat la un alt proiectant. Recent pe un post de Facebook aflu că aș fi greșit măsurătoarea terenului, alături de alte aspecte din conținutul contractului protejate de lege de altfel. O minciună. Evident nu prestăm planuri topografice și nu măsurăm terenul decât pentru schițe proprii. În toate cazurile folosim formatele electronice puse la dispoziție de clienți, realizate de topografi autorizați. Asta în loc de mulțumesc…

Am mai făcut un proiect în anul 2019, proiect pentru clădire de birouri în orașul Wiener Neustadt la care beneficiarul a refuzat să achite ultimele tranșe motivând inițial că e în incapacitate de plată. Inițial mi-a cerut să continui lucrările asigurându-mă că va plăti, dar are nevoie de amânare. Povestea s-a extins 9 luni. Noi am ajuns la final cu partea de arhitectură dar nimic, nici un ban… Am primit o scrisoare de la un avocat care scria ceva în numele lui și care îmi solicita returnarea avansului pe motiv că rampa de acces în garaj ar fi greșită. După ce am motivat și am trimis modelul real al proiectului pe care beneficiarul îl avea de mult, nici avocatul nu a mai răspuns la solicitările noastre, pur și simplu pauză. Singura modalitate de recuperare a banilor, ar fi în justiție. A trebuit să temperăm firma de avocatură care ne reprezintă în astfel de cazuri pentru că era „un frate”. „Mă daț în judicată dacă nu vă plăctiesc? Șâ cu șie mâni li daț șina la omini în bisăricâ după?” Evident era tot ”un frate în Domnul”. Am aflat recent că „l-aș fi țepuit” că nu a primit proiectul deși el primise proiectul tipărit, ștampilat, apoi și formatul electronic cu specificația că nu îl poate folosi în nici un scop fără aprobarea mea și fără achitarea soldurilor restante… Și din nou: Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si sa se intoarca sa va rupa. Matei 7:6

O ultimă poveste – Decembrie 2020. O casă nouă. Propuneri multiple. În cele din urmă ajungem la final. „Suntem mulțumiți, apreciem efortul”. Toată relația de afacere până aici a fost purtată doar cu el. Apare și ea. „Nu suntiem mulțămiți diloc. Prie mulț bani pi niștie schiții. Noi munșim din grieu, pi când dumniavoastrâ luaț banii așa pi dijiaba, pi schitze șâ planuri. Spier că după șie vă încasaț banii nuoștrii să dormiț liniștit”!

Atât.

Acum în timp de pandemie lucrul cu oamenii este diferit. Majoritatea oamenilor nu mai au răbdare, speranță, de multe ori sunt absurzi. Telefonul sună, nivelul de stres e extrem de ridicat. Taxe, impozite, declarații, sunat în primărie, funcționarii publici și nu numai care nu sunt responsabili de nimic, carantină, iar carantină, COVID…. Cu toate acestea meseria noastră inclusă în slujirea înaintea lui Dumnezeu descoperă zi de zi noi oportunități de comunicare, noi limite neexplorate ale răbdări și din păcate chiar și ale furiei și a dezamăgirilor. Există însă un drum mai bun, există și balsamul vindecător pe care Marele Arhitect al universului îl toarnă în inimile celor ce îl caută.