Ce am mai învățat la 42 de ani?

Mă îngrijoram că sunt mai aproape de vârsta de 40 de ani. Acuma observ că încep să mă depărtez de ea… Asta nu prea e liniștitor. Totuși viața e și mai frumoasă pe drumul perilor cărunți.

Am învățat că încă nu știu cât de mare este harul lui Dumnezeu, cât de mult a iubit o lume care a condamnat Chipul Sâu. Am învâțat că sunt încă foarte neînvățat.

Am învățat că orice val e și trecător. Am învățat că mușcătura de câine se vindecă. Am văzut că sufletul ce trece prin foc devine și mai puternic. Am învățat ce durere simți când tata moare. Am învățat și că lumea e slabă și docilă.

Am învățat că pentru plăcere, siguranță și doar un pic de confort în plus nu ne-ar deranja daca dracu ar fi președinte și ca atare renunțăm și la principii și la realitate.

Am învățat că boala crează suferință și limitare, că trădarea crează o durere și mai mare. Am învățat că și mai tare te doare când te jertfești ani de zile pentru niște oameni care poate îi iubești, îi slujești și pe urmă când nu mai poți și ai nevoie de odihnă îți spun că ai fost un prost și un fraier. De ce să mă doară asta? Pentru că nu știu să spună mulțumesc? Pentru că la rândul lor nu te pot sau nu vor să te ajute? Nu. Ci pentru că în loc de mulțumesc spun: NU E DESTUL, NOI MERITĂM MAI MULT!

Am învățat însă că o durere mai mare e să ai o persoană care te disprețuiește activ in contextul tau apropiat. Nimic nu se compară cu asta. Durerea fizică e mai de preferat. Nu există anestezie pentru durerea provocată de ură. Răutatea nu este cea a prostului care te scuipă sau îți trage o palmă. Răutatea profundă este a omului care are rațiune dar nu are dragoste. Fără dragoste orice ființă devine o unealtă din camera de tortură. Nu este nevoie de violență fizică pentru ca sufletul tău să sângereze și să simți cum e durerea acelei părți veșnice din tine. E suficient ca oamenii pe care îi iubești să te respingă folosind argumente reale. Exact REALE. Defectele tale, originea ta, trecutul tău.

Oamenii cu adevărat răi sunt apropiații tăi care cunosc o slăbiciune pe care o ai sau cu care te lupți sau te-ai luptat și ți-o amintesc mereu. Exclud de aici starea continuă de păcat. E vorba de cele trecute pe care le regreți sau un defect fizic, sau originea ta, familia, etc.

Personajul biblic Ana era mereu judecată, condamnată de o persoană din familie. Înainte de nașterea lui Samuel, durerea Anei când a mers la templu a făcut-o să pară într-o stare de ebrietate. Se lamenta, avea o durere a sufletului. Elcana omul care o iubea cel mai tare nu putea să-i ofere o anestezie pentru durerea provocată de Penina. Durerea pe care cineva de lângă tine o produce constant îți fură vitalitatea. Am învățat că doar Dumnezeu îți poate vindeca durerea asta. Nici un om nu poate. Nici măcar făptașul…. Am învățat…

Am învățat că uneori Dumnezeu nu îngăduie ca visul tău să devină o realitate. El ar putea fi un coșmar și moarte pentru alții. O piatră de moară pentru mulți dacă ești un om cu influență.

Am mai învățat că binele material ne face mai răi. Că distanțarea ne face și mai egoiști. Am învățat că ignoranța are un preț nebănuit de mare. Am învățat și mă doare că am învățat asta din practică… Am învățat…

Am mai învățat că profitorii se deghizează în iubăreți… În prieteni care țin la tine. Timpul însă e cel mai bun examen al fidelității în relații. Am mai învățat că oamenii care sunt prețioși pentru tine se bucură de prezența ta, de reușitele tale și plâng cu tine când tu plângi. Sunt puțini, foarte puțini. Dar există. Am învățat ce prețioși sunt ei. E un lucru bun pe care mi l-au produs ceilalți.

Am învățat că lumea e într-o stare de entropie morală. Am văzut că fetele rele și băieții răi s-au înmulțit. Am văzut și am auzit….

Dacă te trezești și în fața ta e un zâmbet al unui chip care se bucură că te vede, oferă-i și tu acelui zâmbet tot binele și ceea ce Dumnezeu te inspiră indiferent dacă e zâmbetul soțului / soției, copilului tău sau câinelui tău. Dacă ai parte de asta, înseamnă că ești unul dintre puținii oameni prețuiți, iubiți și apreciați. Ești unul dintre cei mai bogați dintre pământeni căruia Dumnezeu i-a făcut harul să soarbă o picătură din pomul vieții.

Așa arată valoarea la 42 de ani. Așa arată un lucru valoros. Și asta am învățat.

Published by

flaviuleontiuc

Pasionat de inovatie

One thought on “Ce am mai învățat la 42 de ani?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s