Un gând la sfârșit de an și trei obiective pentru un an mai liniștit…

În luna decembrie majoritatea liber-profesioniștilor fac o evaluare a evoluției anului care a trecut, încercând să clarifice și mai bine câteva obiective pentru anul care urmează. Sunt câteva concluzii pe care și eu le-am desprins din experiența anului 2017.

Anul 2017 a fost un an în care spiritual am învățat câteva lucruri noi. În primul rând am înțeles și mai bine faptul că evenimentele care se întâmplă în jurul meu îmi comunică, confirmă și alte dăți îmi descoperă atributele lui Dumnezeu pe care le pot identifica. Da, sunt un fanatic, dar nu mă agăț de o cârjă pentru supraviețuire ci am încercat în urmă cu mai mulți ani să îl văd pe Dumnezeu din unghiul pragmaticului și scepticului. Nu este rău să fi sceptic în prima instanță atât timp cât nu ești blocat la nivelul plafonului limitativ al gândirii care nu îți va permite să percepi mai mult. Ateismul pentru mine este un exemplu de perspectivă limitativă, blocată. Lecturând și studiind Biblia nu ca și o colecție de basme sau un concept mitologic, încercând să descopăr caracterul acestui citat și descris Dumnezeu al iudeilor și al creștinilor, în viața mea am descoperit că El este prezent în istorie cu același tip de semnătură. Percepția omului contemporan însă ar trebui să fie mai articulată, pentru că față de primii creștini, beneficiem astăzi de cea mai vastă literatură și exegeză a Scripturii, element lipsă ca și acces universal în primul secol după Hristos.

Am constatat din nou că Dumnezeu a pregătit evenimentele din viața mea, că există posibilitatea alegerii inspirate sau neinspirate, că timpul nostru este cea mai prețioasă resursă pe care o avem, vânată de toți prădătorii liniștii noastre interioare, resursă care se scurge și poate fi investit în ceva esențial sau poate fi pierdut.

Anul 2017 a fost pentru mine un an al contrastelor: pe de-o parte cel mai bun an profesional cu foarte multe proiecte provocatoare ca și grad de dificultate dar și ca reușite estetice, cu obținerea calității de inginer pe lângă cea de arhitect, de altă parte un an plin de stres și agitație. Stresul și agitația sunt urmări ale unor alegeri neinspirate fie în anul 2017 fie în anii trecuți, alegerile mele greșite având un caracter comun: propria mea indisponibilitate de a mă încrede total în Dumnezeu și înțelegerea greșită a propriei mele responsabilități pentru gestionarea resurselor.

Vreau să vă împărtășesc câteva obiective profesionale ca arhitect pentru anul 2018. Cele spirituale le voi împărtăși la biserică.

1. Autolimitarea timpului de lucru. Nu mă refer la creșterea productivității, personal cred că am progresat în anul 2017 foarte mult la aspectul productivității, ci mă refer la limitarea timpului petrecut în activitatea profesională. În urmă cu câțiva ani am auzit despre conceptul acesta și l-am ignorat conștient. L-am considerat ironic, nerealist și lipsit de argumentare. Mă gândeam la faptul că acest concept ignoră categoria de oameni care se luptă cu supraviețuirea. „Limitarea orelor de lucru nu este o ofertă aplicabilă tuturor, nu toți au acest har” – îmi spuneam eu. Am ajuns să constat și eu la rândul meu că prețul plătit este mult mai mare. Chiar dacă ești cu toate taxele plătite la zi, nu datorezi nimănui nimic, stresul determină o lipsă de valoare a calității vieții. Limitarea orelor de lucru crește valoarea acelor maxim 9 ore de lucru pe zi. Da, acesta este primul obiectiv profesional pentru anul 2018.

2. Refuzul de a lucra cu oameni zgârciți și grăbiți. Ai spune în primă fază că cele două atribute sunt universale pentru toți clienții. Vă asigur că nu este așa. Ele sunt caracteristicile oamenilor care sunt într-un stres continuu, iar dacă îți faci de lucru cu astfel de oameni vei fi și tu stresat. Nu există proiecte fără termene limită, dar oamenii de care vorbesc aici sunt oameni care pun presiuni extraordinare asupra termenelor de predare stabilite de ei în mod nerealist. Sunt câteva caracteristici ale acestor persoane pe care le amintesc în scopul ca să le recunoașteți mai bine:

• Sunt persoane care nu au un scop bine-definit și sunt de cele mai multe cazuri de persoane conflictuale. De obicei sunt beneficiarii care au mai fost și pe la alți profesioniști nereușind să dezvolte un parteneriat de durată (de obicei nu au fost buni platnici) și în final încearcă să te exploateze și pe tine.
• Sunt persoane care își fixează obiective nerealiste de finalizare a lucrărilor, estimări nerealiste a valorilor de investiție ignorând cu desăvârșire pașii pe care în mod legal un proiect trebuie să îi includă. De obicei sunt cei care se apucă de construit înainte de a fi eliberată autorizația de construire.
• De multe ori sunt cei care au probleme cu legea. Aceștia sunt oamenii care nu respectă în etapa de execuție prescripțiile proiectului de arhitectură.
• Sunt cei care nu doresc să te plătească integral pentru munca pe care o prestezi. Stresul pe care l-am avut în anul 2017 s-a datorat de multe ori procedurilor de recuperare a creanțelor pe care acest tip de beneficiari le-au generat.

În anul 2017 am experimentat lucrul cu ambele categorii de beneficiari. Eliminarea beneficiarilor problematici rău-platnici și nerealiști are consecințe benefice asupra productivității și asupra dezvoltării afacerii. Un beneficiar serios parolist care este bine orientat pe scop și obiectiv va fi o experiență motivatoare și în același timp va reprezenta cu siguranță o experiență și un proiect reprezentativ pentru portofoliul dumneavoastră.

3. Asocierea cu colaboratori profesioniști, comunicativi, creativi și conștiincioși. Cea mai mare parte a pierderilor interne se datorează lipsei de profesionalism.

• Am realizat recent un proiect de bloc și am fost contactat de constructorul care realizează balustradele de la casa scării. Acesta mi-a cerut foarte multe detalii care depășeau sfera domeniului proiectului de arhitectură – spre exemplu – un calcul al lungimilor de mână curentă și platbandă metalică, tipuri de suduri folosite, adâncimi de prindere pentru ancorele chimice, date cu privire la procedeele tehnice de obținere a diametrelor prescrise de cotituri – aspecte ce țin de discipline tehnologice de producție mecanică. Toate aceste aspecte eu ca și arhitect și inginer în același timp, le pot oferi fără probleme, dar când există specialiști care trebuie să le realizeze și nu au nici experiență și nici cunoștințe tehnice de obicei aceste situații se răsfrâng asupra arhitectului iar beneficiarii de obicei nu sunt dispuși să plătească consultanța tehnică. Astfel colaboratorii interdisciplinari pe care îi avem trebuie să fie profesioniști.
• Un alt aspect ce ține de colaborare este și cel al subcontractanților sau a angajaților. Un tehnician angajat sau un desenator tehnic subcontractant care nu realizează proiectul conform standardelor de calitate determină pierderi de timp și în același timp determină mărirea costului de producție.

Anul acesta am avut plăcerea să lucrez și cu arhitecți și ingineri colaboratori profesioniști. Relația profesională cu astfel de oameni aduce satisfacții și subliniază frumusețea lucrului în echipă.

Aceste trei obiective mi le-am fixat în aplicarea modului de lucru în anul 2018. Cred că ele reprezintă un punct de plecare pentru a gestiona mai bine resursele pe care noi le avem de gestionat în această viață limitată. Însă nimic nu este posibil fără intervenția și suveranitatea lui Dumnezeu – Marele Arhitect, poreclit în mod nedrept ca „voia sorții” sau „mâna destinului”. Să ne facem planuri inspirate și să fim perseverenți în ele.

Dar cel ales la suflet face planuri alese si staruie in planurile lui alese. (Isa.32:8)