Te-am părăsit…

Draga mea, deși în nenumărate rânduri te-am prevenit am vrut să îți reamintesc de ce am plecat acum 7 ani de acasă și mi-am refăcut viața în altă parte. Ai fost ignorantă și violentă. Când am plecat, mi-ai urat drum bun și m-ai rugat să îți dau toți banii pe care îi voi câștiga. Nu ai fost mulțumită că deja mi-ai luat totul.

Ai profitat de mine iar copiii tăi, frații mei sunt în parte victime, în parte hoți, violatori, corupți, lași sau criminali.

Am lucrat pentru tine o muncă care îți aducea onoare, și nu am fost remunerat. Ca să îmi primesc banii ar fi trebuit să mă judec cu tine… Mi-ai spus că mă vei plăti, cândva. Pe atunci nu aveai bani pentru că fondurile pentru cercetare au fost direcționate către servicii care veghează la siguranța noastră și luptă cu fenomenul corupției…

Am plecat pentru că ai fost indiferentă cu privire la ceea ce simt și la viitorul meu. Unii dintre bătrânii tăi au mereu o vorbă – „numai atâta am putut” și mi-am dat seama că nu le-ai permis mai mult. Am moștenit cu tine doar dorința de a găsi ceva mai bun decât tine. Sti bine cum am plecat – cu bagajele în mână. Atât…

Am plecat pentru că oamenii tăi în mare deși sunt autorii problemei mereu caută problema în altă parte. În loc să își vadă propria mentalitate indiferentă și o lașitate criminală mereu aruncă cu pietre și noroi asupra celor care mai încearcă să facă ceva ceva acolo, mandatați tot de ei.

Am făcut o facultate lungă, apoi un master, un doctorat… În tot timpul ăsta am lucrat și am fost un tată bun pentru copilul meu. Am lucrat și a trebuit să mă judec pentru ca salariul meu să îmi fie plătit de una din firmele oamenilor pe care i-ai crescut. Nu mai vreau să îmi amintesc când am lucrat direct pentru tine și m-ai înșelat. Am înțeles că pentru orice fel de muncă calitativă care ar fi făcută pe suprafața ta, nu trebuie să am pretenții, nu trebuie să fie remunerată fie ca e vorba de arhitectură, spiritualitate sau învățământ. Arhitect, profesor asistent sau învățător pentru tine draga mea iubită țară am înțeles că nu am nici o valoare. Mereu îmi spuneai că pentru a mânca o pâine mai trebuie să ung și alte roți. Darurile și înzestrările pe care Dumnezeu mi le-a dat mie și altora pentru tine nu au valorat nimic. Munca de 16 ore pe zi nu a fost suficientă. Cu ultimii mei bani, plătind acel impozit forfetar, am primit claritate în ceea ce înseamnă viitorul. A fost invitația ta insistentă de a căuta o altă casă.

Am plecat pentru că ai ales să îți vinzi orfanii, să îți razi pădurile și să îți omori tinerii. Nu înțeleg din ce motiv un bătrân a omorât ieri o fată iar ancheta a relevat că a mai omorât una cu patru luni înainte. Deci a ucis două tinere după ce le-a violat. Nu am uitat cum procuroarea aia a târât o fetiță pe jos. Ai venit în casa ei să o scoți. Pentru 30 de arginți… cu mascați, poliție, arme, dar atunci când a trebuit să le scapi pe fetițele acelea nu ai făcut nimic. Nu ai primit nici un ban. Ești lacomă, plafonată, leneșă și egoistă. Îmi este silă de modul în care vei politiza fiecare tragedie a famililor de români pe care o produci. În casa ta doar avocații au un viitor. Din motivul astă mulți dintre ei te adoră. Procurorii tăi sunt blânzi cu criminalii și duri cu sufletele nevinovate.

Am plecat pentru că mulți dintre tinerii tăi sunt pierduți, unii prea buni pentru tine iar ție nu îți pasă de potențialul din ei, alții nerespectuoși care nu vor să se schimbe. Te-am părăsit și pentru acei preoți, pastorii și învățători lacomi și neinteresați de propovăduirea Luminii și a bucuriei. Cei senini și curați sunt mereu blamați de tine.

Am plecat pentru că mulți dintre bătrânii tăi sunt indiferenți, egoiști și încăpățânați. Sunt neînvățabili, și mulți au crescut câini. Viața a trecut pe lângă ei. Cei care au fost cinstiți, domni, muncitori sau învățați sunt umiliți.

Am plecat pentru că arunci în temniță oameni nevinovați în timp ce hoții au pensii speciale și guvernează. Am plecat pentru că îți adulmeci corupții. Am plecat pentru că ai născut prea mulți parveniți. Am plecat pentru că ai ales sinuciderea. Am plecat pentru că uneori îmi este rușine cu tine.

Am plecat pentru că Dumnezeu mi-a dăruit ceva mai bun – un loc cu respect, curățenie, parolism, remunerație. De când am plecat îmi este bine. Să ști că îmi este dor de tine. Încă te iubesc în inima mea și plâng când mă gândesc la tine. Mi-aș fi dorit să putem continua, să fim împreună, dar îmi dau seama că atunci când sunt în preajma ta cauți să îmi faci rău. Ai rămas o țară murdară, arogantă și incompetentă în chestiuni practice. Am auzit că demult ai fost frumoasă și senină. Eu te-am cunoscut îmbătrânita, săracă, furăcioasă și bolnavă…

Dacă nu te pocăiești, vor pleca și toți ceilalți, și atunci vei muri. Probabil că asta e Voia Domnului. Ai primit prea multă zestre de la Tata și nu ști cum să o valorifici.