Un omagiu regelui pe care am sperat să îl am pe pământ

Un rege care l-a iubit pe Dumnezeu. Regele Mihai, cel care l-a iubit pe Regele meu ceresc.

Abdicarea regelui Mihai și exilul său au fost opera comunistilor. Comunismul în orice formă ar fi el, este unul din cele mai rele lucruri pe care omenirea l-a putut oferi. În România impactul său a fost amplificat de caracterul acestui popor care își îngroapă valorile. Arhetipul cel mai des întâlnit în rândul românilor este minerul postdecembrist (nu mă refer la meseria de miner ci la figura de stil generată) care lovește cu baioneta studenții, doctorii, istoricii, arhitecții… În rândul acestor oameni opriți din dezvoltarea lor intelectuală și mai ales spirituală, comunismul a înflorit fiind mai dur chiar și decât cel din Rusia. Niciodată acest popor nu a iubit înțelepciunea și nici priceperea. Suntem greu învățabili.

Margeanul si cristalul nu sunt nimic pe langa ea: intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele. (Iov.28:18)

În Romania guvernarea actuală a celor care nu l-au reprimit în țară în 1990, autorii morali ai mineriadelor de mai tarziu, este posibilă datorită voinței bravului popor. Republica România este o creație a socialismului și o veșnică grea moștenire. Nu vom scăpa de ea la fel cum nu mai putem scăpa de fosta securitate transformată în parchete și servicii, lăudată de altfel și susținută azi cu laudele ambasadelor.

Detest socialismul și comunismul. Deși sunt diferite doctrinar, ambele nasc același tip de puiuți care din păcate se vor perpetua chiar și sub hramul liberalismului și a democrației populare sau de ce nu în occident chiar laburiste. Să ne rugăm pentru România. Azi și-a îngropat una din șansele ei îngăduite de Dumnezeu pentru dezvoltare și ridicare din cenușă. De asemenea astăzi a fost și cea mai frumoasă ceremonie funerară regală pe care am putut să o vedem. România a avut un rege uman, un rege adevărat. Pe cel Divin l-a uitat de mult. Nereconcilierea națională și nerestaurarea monarhiei este o stăruință a poporului în păcat, o parte a istoriei nedreaptă specifică României, țara unei veșnice dureri în suflet cu mulți oameni încăpățânați, limitați și mulți nenorociți. Coroana rămâne astfel în exil. Reîntoarcerea la monarhie ar șterge doar o parte din paguba morală. Cea mai mare șansă de reconciliere istorică ar fi fost reinstaurarea monarhiei cât timp regele ar fi trăit. Dar Dumnezeu niciodată nu dă har nelimitat. Respingerea ofertei lui Dumnezeu, respingere repetată duce la moarte eternă. Și harul are un timp care se va termina.

Azi a fost 16 Decembrie, pentru Timișoara e o zi de reculegere. Revoluția a început în 16 Decembrie 1989 și a luat o pauză pe 22 Decembrie 1989. După 28 de ani, constatăm că România nu a răscumpărat încă istoria sfâșiată de animalele sălbatice ale omenirii în 1948. O parte mare dintre jivinele care au fost crescute de comuniștii care l-au exilat pe rege sunt în parlament, o parte își spun rezistenți, o parte au făcut pact cu ceilalți trădători. În palatul Grand Livadia de la Ialta între 4 și 11 februarie 1945 s-a stabilit că România trebuie să rămână o țară nedezvoltată și prădată…

Totuși astăzi am avut o mostră din România ideală. Președintele Iohannis prin participare iar guvernul prin implicare deosebită și mobilizarea instituțiilor implicate au un merit lăudabil pentru organizarea funeraliilor extraordinare. Din punctul meu de vedere Iohannis este primul președinte reprezentativ al României cu toate slăbiciunile pe care le are și cu teama și feblețea pentru fosta securitate susținută azi de occident. Cu siguranță cu un președinte socialist nu am fi avut funeralii naționale de o asemenea amploare și excelență pentru rege. Cum ar fi arătat România cu monarhie și nu republică? Astăzi a fost doar o mică mostră. La ceremonie au participat cei mai importanți lideri și reprezentanți ai caselor regale europene. Am fi fost și noi un popor diferit.

Rămânem însă la mineri și la rezistaci. Ambele tabere se aseamănă izbitor. Ambele cer sânge și luptă. La guvernare însă hoții triumfă, își trăiesc veacul, dau legi noaptea iar țara arde din temelii. Știți ce au comun președintele Iohannis și regele Mihai? Iohannis este nespecific pentru scandalurile dâmbovițene. Și numele spune ceva despre el. Sângele lor e diferit.