Dincolo de limitări

resursele sunt de la El, nu din tine, din acest motiv sunt nelimitate

O localitate cu un regulament urbanistic extrem de limitativ – doar acoperis cu 45` înclinație, doar pe aceste linii de ancadrament lateral, doar aspect clasic, doar aceste culori, doar, doar, doar, numai așa, numai așa, numai așa, numai așa.

Cu toate acestea creativitatea și adaptabilitatea sunt două dintre caracteristicile care ne vor ajuta să pășim dincolo de limitări. Ele nu sunt neapărat comori ascunse în noi ce caută o cale să fie descoperite. Ele sunt parte integrantă din inspirația pe care uneori Duhul lui Dumnezeu ți-o insuflă ca parte a generozității sale. Uneori o sclipire. Alteori chiar o pană de idei, tocmai ca să observi că ești gol și că povara responsabilității întregului destin neîmpărțit cu Dumnezeul Generos e o nebunie.

Dacă ești în impas ai două alternative. Fie îți asumi toată responsabilitatea și atunci vei descoperi dacă ești descurcăreț sau un posibil nenorocit sau te pui pe genunchi și te rogi și stai de vorba cu Tata. Înțelepciunea dată de Dumnezeu e un dar care nu vine transferat prin metoda mustrării și nici însoțit de o remarcă tăioasă educativă menită „să te aducă cu picioarele pe pământ ca să nu îți crească coarne”.

Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare, si ea ii va fi data. (Iac.1:5)

Cu siguranță și arhitecții pot primi firimituri dar se pot înfrupta și cu bucate mai mari și mai tari.

A ieșit un duplex. O altă poveste cred eu că de succes. Nu am putut urmări execuția detaliilor. A fost realizat chiar când eram suspuși unei alte limitări – statul în casa în debutul pandemiei. Pe atunci tata era pe ultima porțiune din alergarea vieții. Nu am mai fost pe șantier în perioada aia deloc. E adevărat că am simțit fluturi în stomac când am ajuns din nou pe acolo. Dar imaginea de ansamblu e mai importantă decât acuratețea fiecărui detaliu. Am avut grijă însă și când acea limitare a dispărut să nu o înlocuiesc cu alta. Construiesc deci nu mai am timp să mă întâlnesc cu Dumnezeu, cu prieteni și cu biserica, că doar așa au făcut toți. Nu! Am fost același păstor, același om. Așa doresc să rămân. Cu Dumnezeu pășesc dincolo de limitări. Le păstrez pe cele care îmi conservă viața, în mod special viața spirituală și le depășesc pe cele care îmi limitează creativitatea, cunoașterea și înțelegerea. Uneori asta înseamnă rugăciune, alteori mai mult citit, alteori mai multă răbdare. Toate acestea pe care le-am amintit încă au un deficit mare, au limitări. Doresc să le depășesc și voi fi mai împlinit.

Dincolo de limitări