Am citit astăzi câteva reacții la adresa medicilor care au demisionat în România. Includ aici toate cadrele medicale aflate în această situație. Am fost profund mișcat de cazul acelei asistente umilită de vecinii ei, de altfel oamenii care ar fi trebuit să reprezinte o resursă importantă de suport emoțional.
Și eu lucrez într-o profesie liberală. Și eu am studiat 6 ani de facultate, apoi master, doctorat, etc. Cred că pot înțelege o parte a frustrării medicilor.
Pentru că sunt creștin concepția mea despre lume și viață este ghidată și influențată de Scriptură. Unul dintre autorii Noului Testament a fost doctorul Luca (gr. Λουκάς). O primă apreciere și considerare față de cei din această profesie, și nu numai.
În concepția comunistă noțiunea de egalitate este de fapt un concept abuziv. Faptul că toți suntem egali înaintea lui Dumnezeu ca și valoare (conceptul creștin) nu înseamnă că – toți avem aceleași privilegii sociale (conceptul comunist). Pe scurt vocația și profesia de medic presupune 6 ani cel puțin în învățământ superior – unul foarte greu, pretențios. Apoi sunt examene și ani de practică pentru drepturi profesionale. O astfel de profesie trebuie onorată corespunzător.
Concepția biblică despre onorarea muncii o poți vedea enunțată în multe locuri. Pornim de la conceptele din Matei 10:10, Luca 10:7, 1 Timotei 5:18, și sunt multe alte referințe. În România toți profesioniștii cum sunt arhitecții, medicii, profesorii, pastorii, etc. interacționează cu un popor care nu are înrădăcinată valoarea onorării muncii. Am crezut că această valoare a fost distrusă de regimul comunist. Dar citind câteva referiri istorice am descoperit ceva șocant. E unul din elementele care am putea spune că face parte din ethosul nostru național.
Ce doresc să subliniez – ani de zile de lipsă de respect față de profesioniștii țării la nivel național. Medici duși cu dubele DNA-ului, mulți prin procese de Malpraxis – unii pe bună dreptate cum sunt rechinii bătrâni, dar majoritatea doar din cruzimea și răutatea genetică românească. La toate acestea un salar foarte mic. E adevărat acuma e mai mare, dar nu de mult e situația aceasta. Aici au contribuit și preoții și pastorii. Cei care am fi trebuit să corectăm erorile. Eu mă consider din generația tânără. Sunt frustrat. Moștenim o gândire formată de bătrânii noștri în mod greșit – o gândire a abuzului. O națiune zgârcită cu proprii ei medici și profesioniști.
Medicii ca și noi sunt oameni, dar mult mai obosiți. Ei au dreptul ca uneori să demsioneze. Au dreptul la odihnă. E o muncă care necesită pregătire superioară, atenție deosebită. Pe lângă toate acestea jurământul lui Hipcrate nu exclude dreptul la odihnă. În timp ce majoritatea dintre voi vă odihniți fizic acum, majoritatea dintre ei nu au acest privilegiu. Mai adaug impozitarea veniturilor lor. Ar trebui ca și în exemplul IT-iștilor să fie o muncă fără impozitarea salariului și ar mai trebui introduse și alte beneficii profesionale.
Pe lângă încercarea pe care o avem în familie acum cu tatăl meu internat în spital am avut harul să cunosc doi dintre cei mai apreciați medici din Austria. Chiar am vazut cum arată mai multe zile de lucru a lor. Înainte de asta eram foarte frustrat că nu mi-am ales profesia de medic. Am crezut că doar arhiecții și pastorii în loc de mulțumesc pentru efort și slujire primesc de multe ori întrebări de genul – „nu puteți și asta?”. Nu mai vorbesc de onorarea muncii în bani care cel puțin pentru preoții evanghelici și pastori în mod nedrept e exclusă, iar la arhitecți reproșuri că „cerem prea mulți bani pe hârtie și desene”. Deci revin la cei doi cu premii, brevete aprecieri internaționale: 16 ore de lucru pe zi cu oameni, frustrați de durere și chiar iritați. Unii dintre ei vociferând, ce e drept nu ca în România. E normal ca un astfel de om să beneficieze de un alt salar, mult mai mare, și evident timp de odihnă.
Drag popor român după ani de zile în care medicii au avut salarii mici, fără oportunități de dezvoltare personală, adică tu poporule nu ți-ai onorat cei mai importanți oameni pentru situații de criză, cu ce drept și din ce motiv ai pretenția ca un medic să fie acum pe baricade? Te rog să ceri ajutor de la cei care au beneficiat și beneficiază de pensii speciale. Această națiune română e și națiunea în care mulți oameni nu au lucrat în viața lor, dar au pretenția să beneficieze de o pensie, diminuând capacitatea statului de a plăti pensia celor care cu multe sacrificii – uneori chiar familia, au contribuit prin munca lor și contribuțiile la casa de pensii în acest sistem. Mulți nu mă veți înțelege. E normal – e o barieră genetică și culturală care trebuie depășită. Și eu cândva în parte am gândit la fel.
Dragi medici meritați un viitor mai bun. Meritați și un popor mai bun. Mai jos va dau un exemplu – Austria e o țară care respectă efortul, învățătura voastră. Cu câteva excepții, majoritatea oamenilor din poporul român vă va disprețui mereu. Va avea doar așteptări iar când voi întindeți mâna să primiți ceva de la oameni, veți regreta apoi toată viața. Eu am făcut acest pas de a pleca într-un loc în care sunt respectat și onorat – ce e drept nu ca un austriac dar nici ca român în România. Deci acest pas nu îl regret. Ca arhitect în România am acumulat multă frustrare. E valabil și pentru alte profesii. În general oamenii care fac o muncă calitativă nu sunt apreciați și nici onorați în România. Oriunde ați fi, ma rog ca Medicul Suprem să vă păzească, să vă întărească. Port o deosebită prețuire pentru voi. Îmi doresc și ca poporul român să se schimbe dar istoria ne dovedește că suntem consecvenți în răutate.
daca poti sa ajungi slobod, foloseste-te. 1 Cor 7:21 – aici ai o variantă https://www.aerztekammer.at/international
Flaviu Leontiuc 